Romania si Botswana

Cica la fotbal am fi sub Botswana. Asa se intampla cand joci ca Pula si te crezi Leu!

Cum petrec trecerea in noul an politicienii romani?

Boc a cerut ca numaratoarea ultimelor 10 secunde sa inceapa de la 7.5, fiind redusa din motive economice, cu 25%.
Basescu inca mai ureaza romanilor sa traiasca bine! In Canada!
Elena Udrea a cerut inlocuirea frunzelor din brazii de Craciun cu cele inventate de ea pentru brandul turistic.
Videanu face trotuarul pentru a mai borduriza o strada.
Vanghelie cauta pe goagal ce e ala revelion.
Nastase numara oualele in loc de secunde.
Geaona inca se mai viseaza presedente!

Restul ramane sa ii descoperiti voi!

LA MULTI ANI!

Colinda

Anul care va sa vie
Sa v-aduca bucurie,
Sa fiti mandrii, fericiti,
De alesi - mai multumiti,
S-aiba tot romanu-n casa,
Laptop, Ipad langa masa,
Preturile sa mearga-n jos,
Salariile sa urce cu prisos,
S-avem credite mai mici,
Sa fim la lucru harnici,
Iara-n tara noastra draga,
Toate bine sa ne mearga,
Medicii sa nu mai plece,
FMI sa nu ne frece,
Si s-avem caldura iarna,
Sa nu-nghete inimioara!

Asomarea responsabilitatii porcului

De cand am intrat in UE am avut parte si de bune si de ... mai putin bune. Am primit dreptul sa ne facem cumparaturile la Viena si sa ne ducem copii la Zoo la Budapesta, fara a avea nevoie decat de un amarat de buletin. De la "creditele numai cu buletinul, acea bucata de plastic nu a avut o valoare atat de mare. Am mai primit, de asemenea, restrictiile europene - nu primim bani pana nu prezentam proiecte solide (ceea ce reusim cu brio sa evitam), trebuie sa securizam frontierele, altfel facem pa-pa lui Schengen si trebuie sa ne brevetam produsele traditionale, altfel ni le breveteaza altii.
Una dintre cele mai absurde hotarari la care trebuie sa aderam e cea cu asomarea porcului. Dintr-o data, un obicei traditional s-a transformat in practica europeana moderna.
Unde mai pui ca, in cel mai dulce stil mioritic, probabil se va infiinta postul de inspector de asomare, care va naste spagi, pile si comisioane ilegale. Inspectorul va avea rolul de a verifica aplicarea normelor europene, plus a altor norme neaose! Probabil porcul va fi invitat pe o canapea, in cabinetul unui psiholog veterinar si isi va descarca sufletul impovarat de atatea laturi si abuziri! Apoi va fi invitat intr-o sala de concert unde, inainte de asomare, va asculta linistit Brahms, Mozart si, poate, i se vor recita versuri europene de Goethe sau romanesti de Eminescu.
Asta in timp ce, prin Spania si Portugalia, chiar si in unele zone ale Frantei, toate state europene, foarte avansate, alti europeni se vor distra cum vreun biet taur european (sau poate chiar roman) va fi sacrificat la o corida europeana, care se incheie apoteotic cu injunghierea dobitocului.
Si atunci, nu era mai bine sa ne lase sa injunghiem porcul!?!

Dincolo de cuvinte

Ce e dincolo de cuvinte? Cand o fata iti spune ca te iubeste, te gandesti ca vrea doar banii tai (asta in cazul fericit in care ii ai)? Cand un coleg isi ofera ajutorul, te gandesti ca, de fapt, iti vaneaza locul? Cand cineva te saluta pe strada, oare vrea de fapt sa iti fure mobilul?
Toate astea mi s-au intamplat de-a lungul timpului. Au fost nenumarate cazuri in care colega A ma avertiza de colega B. Sau cand parintele C mi-a atras atentia la fata D. Nu conteaza numele, situatiile sunt similare pentru toti. E drept, uneori s-a implinit averitsmentul, alteori nu. Unde se opreste insa realismul si incepe banuaiala gratuita? Cum faci diferenta intre prieteni si dusmani?
Eu cred ca totul tine de individ si de puterea de a te increde in propriile forte. Atunci cand iti descoperi greseala, dar nu te ingropi in ea, atunci cand demasti fatarnicia, dar nu te lasi coplesit, atunci cand realizezi situatia, dar o poti stapani, numai atunci ramai ancorat in realitate. Realitate care poate fi cruda, intr-adevar, dar care te mentine in viata.
Si mai e ceva - sa stii sa apleci urechea la sfaturile celor pe care te poti baza mereu: familie, prieteni sau colegi!
Probabil ca sunt un naiv, dar chiar si acum, dupa crunte dezamagiri ale conlocuitorilor planetei, tot mai sper ca doamna care s-a oferit sa ma ajute in supermarket a facut gestul asta total dezinteresat.

De la Lloyd's la McDonalds

Luni seara am realizat diferenta dintre fotbalul mare si cel mioritic. Barca-Real e fata de Steaua-Dinamo (sau varinta locala Poli-UTA) cam ceea ce este Lloyd's pe langa McDonalds. Te saturi si intr-un loc, si in altul. Diferenta o face atmosfera. Si nota de plata....

Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi?

Era dimineata  zilei de 23.11.2010 cand stirea ajungea si la noi - Coreea de Nord ataca una dintre insulele vecinilor din Coreea de Sud. Trecem peste valul de entuziasti care isi aduceau aminte de previziunea bulgaroaicei despre cel de-al treilea razboi mondial.
Lucrurile nu stau asa. Cel putin asa tind eu sa cred. Am sa va enunt motivelel pentru care nu cred intr-o conflagratie mondiala:

1.  Nord-Coreenii sunt recunoscuti pentru felul in care forteaza mana destinului si , mai ales cea a Occidentului. Ori de cate ori au dorit sa mai amane vreun contro la uzinele nucleare sau de cate ori mai doreau ceva ajutoare financiare sau in alimente, nordicii mai atacau vreo patrula sud-coreeana sau "rataceau"cate un mini-submarin prin alte ape teritoriale.
2. Ocazia ideala de a ataca Coreea de Sud a fost acum doua saptamani. Atunci, la Seoul, intrunirea G20 avea loc. Comunistii aveau ocazia ideala de a ingenunchia  Sudul.
3. Marele conducator suprem, Kim Jong-il, cel care a dobandit puterea de la tatal sau, Kim Ir-sen, a ajuns in situatia in care nu mai poate conduce tara. E prea slabit de boli (poate si de coniac, caci se spune ca ar consuma celebrul coniac Henness, in valuare de 700.000 dolari anual; un nord-corean castiga, in media, 900 dolari pe an). E momentul sa cedeze puterea fiului sau, Kim Jong-un. Si ce intrare mai buna decat un atac-fulger asupra vesnicului inamic!

Pe de alta parte, nu poate scapa neobservata evolutia dolarului si cea a yenului - singurelel monede care au crescut in raport cu euro, in acest moment.
In final, trebuie sa recunosc faptul ca puterea militara a Coreei de Nord depaseste orice inchipuire. Se spune ca pentru fiecare nord-corean infometat, statul a creat cel putin o arma. Unde mai pui ca mai detin si focoase nucleare!


PS: Zimbres, asta e cadoul coreenilor pentru ziua ta!

De la Cosbuc la Bendeac

De obicei omul asta ma face doar sa rad. De fapt, ma face sa rad de numa'. Dar melodi asta, nu a facut altceva decat sa imi provoace o stare ubicuu-contemplativa, in care am ajuns la concluzia ca versurile lui Cosbuc se pot rescrie si altfel.
Aici aveti versurile care descriu cel mai bine poporul roman. Cele mai puternice sunt amenintarile din ultima strofa. Iar aici aveti melodia lui Bendeac.
La fel de puternic m-au marcat ambele cazuri. Asa suntem noi, romanii, stam ca miei la taiat, insa cand rabufnim, suntem mai violenti ca Prutul revarsat an de an din cauza nesimtitilor care prefera sa fure decat sa faca diguri sau sa impadureasca malurile.

Un veac de singuratate la spital

Saptamana trecuta sotia mea a fost internata in spital cateva zile. Am descoperit ceea ce stiam, dar nu am crezut pana nu am vazut cu ochii mei: la majoritatea spitalelor nu ti se asigura decat medicii si un pat. Desi nici unele nu sunt de cele mai buna calitate.
Apropo, am observat ca majoritatea doctorilor sunt fie tineri, fie batrani. Nu sunt prea multi doctori intre doua varste, cu experienta! Aia au plecat din tara! Iar cei care au ramas joaca Mahjong cand trebuie sa completeze un banal concediu medical.

Singurul loc bine utilat este locul de primire al urgentelor, la Spitalul Clinic Judetean. Aia aveau acolo si doze de adrenalina!

Eterna admiratie tiganeasca pentru Mercedes

Admiratia etniei rrome (nu o sa insist cu privire la folosirea acestui nume, dar va aduc aminte ca Grecia a facut un scandal monstru, pana Macedonia - alta decat provincia istorica omonima - a devenit Former Yugoslavian Republic of Macedonia, pe scurt F.Y.R.O.M.) pentru masinile producatorului german e bine-cunoscuta. E si motivul pentur care am refuzat sa mai privesc cu admiratie Mercedesurile.
Eram la o spalatorie de masini, saptamana trecuta, si admiram cum Loganul meu e singura masina bastinasa spalata acolo. Mai erau un opel cu volan pe dreapta si numar de UK, un VW Passat din 1998 si un Renault Megane. Toate cu sofreri de etnie putin colorata.
La un moment-dat, un Mercedes Cobra, destul de vechi, cu numere de Bulgaria, a intrat pe poarta, starnind admiratia puradeului de langa mine si dandu-le motive de discutii celor doi bulibasa de langa mine. Asta desi masinile lor erau mai noi, mai scumpe si mai fiabile decat Mercedesul in discutie.
Ma intreb oare daca nu cumva aceeasi admiratie ii face pe romanasii neaosi sa aleaga un Golf 4 unui Logan nou!

Pentru ce bat clopotele, duminica?

Exista un farmec aparte la ziua de duminica. Dincolo de profilul autoinsinuat de dogmele religioase, ziua de odihna e mai mult decat atat. E o stare de spirit. E o descriere eficienta a starii unei natii. Daca duminica ar fi de mai multe ori pe saptamana, oamenii ar fi mai fericiti. Totul e diferit duminica. Aerul e diferit, e mai proaspat, soarele e mai stralucitor, e mai relaxat. Mancarea are alt gust. Pana si faptul ca te speli intr-o duminica e diferit. Cati dintre noi nu isi fac baie duminica ca intr-un fel de ritual indian, dupa ce o saptamana intreaga am folosit profanul dus, intr-un gest rapid si parca obligatoriu. Baia de duminica e sfanta. Si e un simbol. Face parte din personalitatiile noastre. Pe de o parte sunt cei ce neaga acest obicei dintr-o refulare a unei copilarii militaresti in care totul era foarte bine planificat si stabilit de la inceput. Apoi sunt cei nostalgici care, oricat ar fi de curati, baia lunga de duminica e un paramount must. La fel si mancarea care trebuie neaparat sa contina elementele obligatorii ale duminicii perfecte: carnea si cartoful. Fara indoiala ca fiii ratacitori vor fi mereu impotriva acestor ritualuri, vor dori mereu sa evadeze din aceasta lume. Vor avea o viata plina de determinatii, insa le va fi mereu un handicap, chiar si atunci cand vor uita definitiv de aceste gesturi primitive. Si poate au dreptate. Poate au simtit si ei caracterul mult prea riguros al ritualurilor de duminica. Ar mai fi slujba de duminica unde intretinerea imaginii de credincios si pastrarea traditiei de a afisa bogatia vestimentara a purtatorului sunt vitale. Poate ca ar mai fi si plimbarea de duminica prin mall (cutezanta recenta), pe centru sau prin parc, care sa aduca in lumina importanta acestei zile atat de asteptata.
Ce-i drept ca trec acum intr-un ton filozofic, dar nu ma pot abtine a ma intreba daca cumva suntem liberi...
Avem cumva libertati reale in viata noastra? Suntem cumva liberi de ritualul militaresc de stare spirituala si obiceiuri bine definite ale zilei de duminica? Suntem oare liberi de opinii, expresii si cuvinte mostenite si propagate la scara de familie, cartier, oras... tara?! Avem cumva libertatea de a fi impliniti de-adevaratelea si cu un sandwich in loc de friptura de duminica? Suntem oare liberi de micii si berea de 1 Mai? Putem fara ritualul marsului de zombie, pe la moaste??... Multe din acestea sunt "libertati" obtinute in 1989. Dar oare sunt ele libertati? Vrea cineva sa isi faca baie intr-o marti de exemplu?

"Libertatea inseamna responsabilitate. De aceea majoritatii oamenilor le e groaza de ea"- George Bernard Shaw

Scrise in tren...

Am plecat La Bucuresti, azi dimineata pe la 6.30. Surprinzator, trenul a plecat la timp. Uitasem ce bine e sa calatoresti cu CFR-ul nostru. In tren, caldut, dar nu m-am prins suficient de repede daca e de la caldura pornita sau de la mirosul greu de geamuri nedeschise de o luna. Oricum, am trecut repede peste, am citit un pic si mi s-a facut foame. Merg spre vagonul restaurant cu incredere, iau meniul si citesc urmatoarele: cartofi prajiti - 13 lei, snitel de porc 12 lei. Mai erau si altele dar asta m-a frapat. Am ales un sandwich de ieri in final iar acum am avertizat-o pe mama ca vin infometat. Bai, astia isi bat joc de noi si pe noi ne doare in cur. Cand i-am spus aluia ca nu e normal s-a uitat la mine de parca l-am deranjat. Imi venea sa ma aplec peste tejghea sa-l trezesc cu forta la realitate. In sfarsit, mai avem doua ore si ajungem acolo unde oricum mi-am propus sa ajung cat mai rar. Dar cum soarele tot de aici rasare in tara asta, ma tem ca nu o sa ma pot tine de promisiune.
Hai pa si tineti minte...avionul sau masina. Cand nu o sa se mai urce nimeni in trenuri poate o sa le vina minte la cap.

Eu, bucurosul

Suntem la final de an si deja simt cum ma lasa puterile. Dupa 10 luni de munca si de stres, la serviciu, acasa, cu casa, simt ca am nevoie de o pauza. Azi Alice m-a asteptam in statia de tramvai, mi-a sarit in brate si mi-a spus: Bucurosule! Toata oboseala a trecut!

Un fel de raspuns, un fel de mandrie

Ma gandeam inainte sa scriu pe acest blog la scuza pe care ar trebui sa mi-o pun ca stindard pentru lipsa-mi de talent jurnalistic. Eu nu am ajuns jurnalist in Romania pentru ca nu sunt bun la dictare si, din pacate, nici nu mai citesc presa romaneasca pentru ca nu ajung niciodata la timp in statia de tramvai. Raman doar cu o privire invidioasa pe boschetarii care citesc presa "libera" prin canale. Si intrucat e un blog pentru discutii, chiar si in contradictoriu, o sa incerc sa raspund mandriei de a fi roman. La acest termen ar fi bine sa nu existe diacriticile, astfel am avea un motiv de mandrie pentru a ne asocia cu termenul "roman".
Mandria mea e mai limitata. Se rezuma la locuri, oameni, intamplari, istorii, legende, nici pe departe la neam. Caci el nu exista. E un termen la fel de vag precum Europeanul, Americanul sau bucuresteanul. E doar un model de a centraliza si aduna pulimea (scuzati "romanismul"). Eu sunt ardelean, sunt orasean, sunt prieten, sunt fiu si frate, sunt o mostenire mai mult sau mai putin valoroasa. Ma pot vinde doar pe mine insumi in aparenta, insa duc in spate o incarcatura mult mai valoroasa si mult prea importanta pentru a o asocia cu un termen inventat. Dincolo de orice rasisme, sovinisme, xenofobii, eu nu sunt roman. Asta pentru ca nu-mi delimitez existenta la un cuvant asociat cu entitati umane irelevante, grobiene, josnice... acceptate de marea majoritate! Si asta nu ma face  nici snob, nici superior. Ma face constient. E mult prea usor sa dai vina pe coruptie, sa vorbesti despre miile de biserici si "pazitorii" lor binevoitori, de semidoctism, de mediocritate si abuz, de mizerie, decadenta, cruzime, delasare, lenevie, indiferenta, lasitate. Si sa le asociezi pe toate acestea cu acronimul "roman", dupa care un chiolhan sanatos si la fel de grobian sa te faca sa te simti atat de mandru ca esti roman.
Intr-o societate in care esti ceea ce votezi, in care orice mucos imbracat colorat se crede hipster, in care singurul lucru care lipseste din mall-uri sunt bisericile, in care tinerii vor sa devina bisnitari borati proprietari de echipe de fotbal, in care cluburile de 5 stele apar inaintea asfaltului si canalizarii, in care sunt mai multe masini decat oameni care stiu sa citeasca, esti mandru doar de ceea ce crezi despre ce vezi...
Nu e nimeni de vina ca te-ai nascut de roman, dar fiecare e de vina pentru lipsa de bun simt.
Multumesc termenului "roman" ca nu e atat de important incat sa imi trezeasca nevoia de a ma asocia lui...
"Ramane fara de lume, lumea ce mai ramane"... un roman

Cioburile vietii

Corina mi-a fost colega de serviciu putin timp, inainte de a pleca cu familia in Canada. Distanta nu a facut insa ca relatia noastra sa inceteze. Discutam rar, dar discutam.
Azi am primit de la ea un email despre blogul ei. Articolul e interesant, si se inscrie in linia intrebarilor existentiale despre natura umana, care nu vor fi pe deplin rezolvate, dar care e bine sa ni le adresam, pentru a nu uita ca suntem oameni.
Corina, trebuie sa marturisesc ca si eu fac parte din categoria celor care intreaba daca e chiar nevoie de donatia mea!
V-il recomand cu placere!

Mandria de a fi roman

Mi l-a semnalat o colega (merci, Julia). Poate fi citit aici. Anterior, saptamana trecuta, Hagi spunea ceva asemanator.

A  redeschis o discutie mai veche pentru si cu mine: suntem sau nu mandri ca apartinem Romaniei? 

Vorba scriitorului - nu stiu altii cum sunt, dar eu ma simt mandru ca sunt roman. Roman din neamul getilor si al romanilor, roman de-al lui Stefan cel Mare, de-al lui Mihai Bravu'", de-al lui Eminescu, de-al lui Hagi, de-al lui Nastase (Ilie) samd. Nu ma recunosc in totalitate in Romania lui Basescu, Nastase (Adrian, de data asta, Becali si Vintu. Sunt insa parte a acestei Romanii si o recunosc asa cum e! 

O mica paranteza:

Saptamana trecuta am fost mandru de romanii care au stiut sa faca greva pentru drepturile lor, ca in orice democratie. A fost prima data, dupa (prea) multi ani, cand o mana de oameni a mobilizat sute de mii de bugetari pentru a cere drepturile lor legale. Asta e un semn de insanatosirea clasei sociale. Insanatosirea clasei politice inca nu s-a produs. Dar va urma si ea.

Pe de cealalta parte, le recunosc dreptul celor care emigreaza. Silviu, spre exemplu, a ales acest drum. Bine, el emigreaza cateva luni pe an, de vreo patru ani. Va ajunge la un moment in care va alege definitiv locul unde vrea sa stea, sa plateasca taxe, sa beneficieze de asigurare de sanatate, sa isi creasca (sic!) copii. Ii respect alegerile, oricare ar fi ele, chiar daca nu sunt si ale mele. 

Eu inca mai fac parte din randul celor care prefera sa fie straini la ei in tara, decat sa fie strain printre straini. 

Acum, sa nu intelegeti gresit. Nu sunt multumit nici pe departe de starea drumurilor din Romania, prefer sa ma tratez de o raceala in casa, decat sa merg la spital, sunt de parere ca platesc taxe prea mari pentru nivelul de respect pe care mi-l ofera statul... In conditiile mele, as si pleca in strainatate, insa de aici pana la injura romanii si Romania, e cale lunga.

Nu am vizitat prea multe tari pana acum, insa pot spune cu mana pe inima ca nu m-am simtit inferior vesticilor. Eleanor Roosevelt spunea ca nimeni nu te poate face sa te simti inferior fara acordul tau! Sunt perfect de acord!

Atlas de mitocanie turistica

De ce nu! O mica experienta turistica poate sa iti releve splendoarea turistului universal in cele mai personale manifestari socio-culturale, in functie de destinatie putand chiar sa intocmesti un astfel de atlas, unul despre mitocania sau prostia sau mediocritatea sau, de ce nu, imbecilitatea oamenilor atunci cand sunt departe de tara natala. O sa imi asum imaginile prezentate din prisma experientei personale de turist si o sa incep azi cu episodul dedicat clasicilor.


Englezii. Vesnic mirati de ce masinile merg pe partea opusa sensului normal de mers, astfel intocmit de la regele Henry si aprobat de insusi Dumnezeu, aceasta rasa speciala de turist e ca si sunca: cu cat sta mai mult la caldura cu atat se impute mai tare. Evident ca intregul mapamond vorbeste limba lor, nu mai incape discutie faptul ca toata lumea ii asteapta cu bratele deschise si ii iubeste numaidecat. Englezul este mereu sigur ca nimic nu poate fi mai vechi, mai valoros cultural, mai frumos, mai bogat, mai fascinant si asa mai departe decat tara lui, denumita si "God's own country". Cu toate astea el viziteaza lumea, doar ca sa se asigure de asta si sa se asigure ca lumea stie asta. O fi asa, insa civilizatia a uitat sa le recomande un dentist, un deodorant si crema de soare englezilor.
Francezul. Ofticat de situatia politica a tarii vizitate, francezul isi aprinde o tigara, isi cumpara un croissant, isi pune ochelarii de soare si refuza sa viziteze ceva, in semn de protest!
Neamtul. Nervos pe sistemul de transport in comun care intarzie cu sutimile de secunda, neamtul viziteaza orice si oriunde. Pentru ca poate si pentru ca nu are ce vizita in propria tara. Merge pe croaziere, la plaja, la munte, la muzeu, la Disneyland, in jungla, oriunde exista un aeroport. Intrigat de lipsa de cunostinta a limbii sale superbe si usor de invatat de mai tot mapamondul, neamtul isi are in vedere obiectivele foarte clar si nu se abate de la ele chiar daca asta inseamna sa faca efortul supraomenesc de a vorbi engleza. Ingamfat si tern, plictisitor si enervant de curat, lipsit de expresie si de fantezie, robotel turistic perfect. Nu ii stati in cale ca trece peste voi.
Va urma...

Umor englezesc

Ea spune ca nu are nevoie de parasuta iar el a a fost prins cu parasute. Cheryl & Ashley Cole

Omagiu conducatorului iubit

Nu pot spune decat atat: GE-NI-AL!

Idei despre democratie

Stirea nu mai e noua. Deja a nascut controverse si a animat orgolii politice. Intr-o actiune tipica lui, si premierul Boc a tinut isonul Presedintelui.
Nu mai reiau discutiile despre cat de etice sau legale sunt gesturile politistilor sau ale politicienilor implicati. Nici macar nu am sa mentionez canibslismul politic al celor din Opozitie, care au mirosit un nou prilej de atac. Am sa intreb doar atat - cand (sau daca) tara va avea de suferit aceleasi miscari sociale ca si cele din Grecia, cine va mentina linistea? Cand vecinul de la etaj isi va mai bate nevasta, cine va interveni? Cand galeriile echipelor de fotbal se vor incaiera, cine le va calma? Daca (sic!) Cotroceniul va fi atacat de treroristi, cine va interveni?Sau daca va lua foc? SIE? SRI? SPP? Etc.? Tot politistii, jandarmii si pompierii cu 75% salariu vor fi in primul rand! Cu sau fara cascheta!
Nu ar trebui sa ne mire reactia PDL. Doar Presedintele si-a aratat increderea in bugetari cand s-a operat in strainatate.
Sa revenim la esential. Daca Presedintele si Premierul (adica numarul 1 si 4 in ierarhia Statului) au renuntat la suportul legal al Politiei, pentru ca s-au aratat dezgustati de comportamentul lor, eu, in calitate de cetatean roman, pot reununta la ei? Ca m-am cam saturat de ifosele lor! Aici intervine marea lor problema: Statul democrat, pe care atat ei, cat si politistii, au jurat sa il apere, imi ofera mie, cetateanului, dreptul de a-i interpela si de a renunta la ei.

Parere de suporter

E doar o parere. Nu trebuie sa fie asumata ca fiind un adevar sau o realitate. E doar parerea mea, de suporter polist, platitor de Policard. uitati-va la cele doua imagini de mai jos.
Prima este cu Cosmin Contra - jucatorul de 36 de ani. ea de-a doua e cu antrenorul Cosmin Contra la aceeasi varsta.
Nu-i asa ca antrenorul pare mai tanar decat jucatorul? Si nu e vorba doar de barbierit!

Banc de criza

Un tip elegant iese dintr-un magazin select împingînd un coş plin cu şampanie,caviar, mezeluri fine etc.Cînd să le bage în portbagajul BMW-ului, observă un individ slab,prăpădit,care umbla de colo-colo rupînd ierburi de la marginea drumului.
- Dar ce faci, domnule, acolo?
- Adun iarbă ca să mănînc. Trebuie să duc şi la copii, că nu mai avem nimic.
- Cum aşa?! Păi atunci, uite cartea mea de vizită şi vino să mîncaţi la mine acasă!
- E frumos din partea dumneavoastră, domnule, dar am 8 copii, plus nevasta...
- Şi mai bine! Veniţi cu toată familia!
- Sunteţi foarte generos! Numai că, din copii, unii sunt deja căsătoriţi,au şi ei copii...
- N-are-a face, să vină toţi!  La mine acasă iarba e uite-aşa de înaltă, dacă sunteti  mulţi, în 3 ore terminaţi!...

Comparatii peste milenii

Am citit un articol interesant astazi. Gaius Appuleius Diocles mai bogat decat Tiger Woods!? Daca istoricii spun asta, asa o fi! Mai ales ca sus-numitul roman nu a avut de suferit financiar de pe urma vreunui divort...
Ar fi interesant un studiu comparativ intre kilomentrii alegati de Pheidippides la Marathon si cei alergati de Banel la Euro 2008. Sau o cercetare amanuntita despre cel mai drept conducator al natiei noastre - Traian (Basescu) si Decebal! Probabil ar fi declarat castigator Dan Diaconescu...

(De)generatia de manageri

E o idee mai veche de-a mea, pe care am expus-o de mai multe ori, in cercul meu de prieteni. Romania, mai ales (de)generatia mea, sufera de mania pozitiilor de manageri. Toti isi doresc sa fie manageri. Daca se poate, imediat dupa ce termina scoala. Am si un exemplu concret  - o colega de generatie, care dupa terminarea facultatii nu a lucrat decat ca invatatoare, imi povestea ca ea aplica numai la job-uri de manager. Indiferent de domeniul de activitate - resurse umane, productie, financiar etc. Parerea ei e ca nu a facut facultatea degeaba si ca ea merita si poate sa fie manager.

O mica paranteza:
Draga mea - nomina odiosa -, nu ajunge sa iti doresti ceva cu ardoare, trebuie sa mai si poti. Spre exemplu, eu mi-am dorit toata viata sa fiu Tom Cruise. Sunt mic de statura, am avut si parul mai lung si mai scurt, ca si el, iar mama imi spunea ca joc bine teatru, pe cand era mai mic. Din pacate asta nu a fost indeajuns.

Revenind la subiect, cine va mai da cu sapa, daca toti vor sa care mapa!?!

De ce ne place Oscar Wilde...

Pentru ca ne ofera material pentru statusurile de messenger. Pentru ca a scris scurt si la obiect (cat de amuzanta poate fi expresia asta). Pentru ca sarcasmul este un gentleman sclipitor care atrage toate privirile si ne dezbraca lasciv de orice inhibitie impopotonata. Pentru ca viata poate fi explicata simplu si amuzant, la fel si traita. Pentru ca cineva trebuia sa pedepseasca constipatul snobism englezesc si grobiana prostie americana. Pentru ca seamana cu Caragiale. Pentru ca ii impresioneaza pana si pe italieni. Pentru ca Dorian Gray zace in fiecare dintre noi, iar lordul Henry este gata oricand sa ne smulga din tacere. Pentru ca stie mai multe despre noi decat am fi in stare vreodata sa acceptam. Pentru ca e important sa fii cinstit, dar mai important sa stii sa te cinstesti. Pentru ca nimeni nu e scutit de propria viata. Pentru ca vede trasnaparenta a tot ceea ce majoritatea ascunde, naiv si inversunat; ca si cum nu am stii fiecare sa ne citim unul pe celalalt doar privind in oglinda. Pentru ca tentatiile care fac parte din noi, dau nastere altor tentatii, nu singure, ci alimentate de propria nevoie. Pentru ca prostul gust nu-i intristeaza decat pe cei ce-l promoveaza. Pentru ca limitele noastre ne fac ciudati si schiopi, livizi si terni, proverbiali si indiferenti, prost imbracati si singuri. Pentru ca arta nu o avea nicio utilitate practica, dar, Doamne, cine ne impiedica sa facem din propria practica zilnica, arta?!

Aroganta maxima

Ieri mi-a atras atentia o stire despre si dinspre Parlamentul Romaniei: Varsta de pensionare va fi de 65 de ani. Nu ca nu m-as fi asteptat la asta, pentru ca a fost deja anuntata intentia asta de ceva vreme.
In luna martie am citit un articol (pe care, bag de seama, nu l-au citit si guvernantii) foarte interesant pe tema aceasta.
Concluziile sunt tragice: desi vom munci toata viata pentru a ajunge la pensie, multi nu vom prinde decat vreo doi-trei ani (in cel mai bun caz)!
Eu propun ca domnul Presedinte sa nu promulge aceasta lege. Mai degraba, daca tot e sa isi bata joc de noi, sa ne faca aroganta maxima si sa modifice varsta de pensionare la 69 de ani! Macar asa poti spune ca lucrezi toata viata pentru a ajunge la un sais'noua cu pensia! Doamne fereste sa nu ramana pensia datoare! Aia se numeste sais'opt!

Am uitat sa specific ca regula de fata nu se aplica si lui Silviu, ca doar el va iesi la pensie in Ceska Republika!
V-am salutat,
Cristi

Resemnia

Va voi expune 3 intamplari reale, din viata mea, fara legatura aparenta. Concluziile le trageti voi:

• Inceputurile mele de scoler. Istoria romanilor, episodul dacii si romanii. Dupa ce pierde batalia cu Traian, ce face Decebal, cel care le provoca teama romanilor? Fuge in munti si organizeaza o noua armata? Nu! Se sinucide glorios si ramane in istorie ca un om demn!
• Final de ani '90. La scoala invatam despre poetul care si-a permis sa scrie "sori" si sa fie laudat pentru genialitatea cuvantului (nu discutam despre valoarea poetului Eminescu, valoare recunoscuta de altfel). Poezia in discutie este Scrisoarea III, iar episodul la care fac referire este intalnirea dintre Baiazid si Mircea. Va aduceti aminte de acea discutie? In care sultanul isi expune maretia si ameninta cu supunerea Tara Romaneasca? Ce ar face orice om amenintat? Ar riposta vehement - "Las' ca vezi tu sultane, te punem la respect!". Nu! Voievodul Mircea spune asa:

Eu? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul...
Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul,
Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este,

•  Cam in aceeasi perioada de studiu - Miorita, capodeopera a literaturii populare romanesti! Mai tineti minte cum reactioneaza ciobanasul la auzul avertismentului mioarei? Nu? Sa va aduc eu aminte:

Oiţă bîrsană,
De eşti năzdrăvană
Şi de-a fi să mor
In cîmp de mohor,
Să spui lui Vrâncean
Şi lui Ungurean
Ca să mă îngroape
Aice pe- aproape
În strunga de oi,
Să fiu tot cu voi;
In dosul stînii,
Să-mi aud cînii,
Aste să le spui

V-am salutat cu respect,

Cristi

Banc tematic

Cine stie cel mai bine cum bate vatu'?
Ioana Maria Vlas!

Brandul nostru e mai tare ca al lor

Paleta viu colorata a Romaniei moderne sare de granitele brandului obisnuit de tara si transforma tara tuturor imposibilitatilor (vorba Parazitiilor) intr-o adevarata capodopera de fenomene socio-culturale. Daca v-ati plictisit deja de imaginile clasice precum emigrantul roman poliglot amnezic fata de limba romana, burtica voluptoasa a simpaticului militian mustacios sau batistuta de dantela dintre degetele manelistului care doineste, suferind de hipersudoratie, v-as propune niste imagini noi de luat in seama.
Taranca wireless. Inventie geniala, mi-a sarit in cale precum leoaica tanara iubire, intr-o dupa-amiaza plouata. Batic inflorat atent asortat cu ciorapii si dungile de la plasa de rafie. Mers agale pe mijlocul trotuarului, cu schimbari bruste de directie si fara semnalizare. Insa functia hi-tech a acestui elemnt uman este cea care depaseste imaginatia. Telefon mobil plasat intre urechea maimutei si baticul acesteia! Telefon, evident, in functiune, posesoare vorbind de zor la el fara sa-l atinga cu mainile. Sa gasesti o solutie atat de simpla pentru a folosi o procedura atat de moderna mi se pare absolut genial. Sa moara toti navestistii de ciuda si toti obsedatii de hi-tech de invidie. Oricum, o imagine ce ma urmareste zi de zi.
In sfarsit, sa n-o lungesc prea mult, o functie demna de admirat si mentionat a romanului modern este ecolocatia. Prima specia umanoida care poseda o asemenea functie fizica. Deplasarea in spatiu cu ajutorul ecolocatiei se face printre altele prin: pipaitul partii dorsale a femeilor pe strada, imprumutul portofelelor mai groase de la alti cetateni, amplasarea atenta a salivei pe trotuarul public in vederea stabilirii unui traseu de intoarcere si, preferata mea, pipaitul plapand cu pumnul al falcii contribuabilului, dar asta doar daca elementul care foloseste procedura are functie publica de militian, badigard, cocalar, vatman sau presedinte de club de fotbal... Aviz amatorilor! V-am salutat

Eu m-am nascut sub semnul intrebarii. Din motive necunoscute ghidarea mea prin oranduirile microcosmice se face intreband, interogand. Pe mine ma rod niste intrebari. De pilda, de ce sperietorile de ciori se numesc asa? In toate imaginile gasite in media de toate felurile, sperietoarea de ciori apare cu elementul pe care ar trebui sa il sperie cocotat in varful lor. Toate sperietorile de ciori sunt pline de ciori! Cum vine asta? Ar fi varianta de raspuns evidenta: ciorile alea sunt romanesti, au tupeu... se duc in nasul sperietorii si ii fac in ciuda stand relaxate in varful lor. Au auzit ele de niste sperietori care le ameninta ca le zboara inapoi spre casa si nu le mai primesc prin lanurile lor, ca le dau pe mana sperietorilor de ciori din tara lor si asa mai departe, asa ca s-au dus sa le stea in fata si sa le infrunte. Dar chiar prin toate lanurile lumii?!! De ce nu de fapt... Sau de exemplu, ma intreb oare Laika in drumul ei in cosmos dadea din coada? Dar mai ales, dadea de la stanga la dreapta sau de sus in jos? Mi se pare cel mai elocvent exemplu de ingeniozitate umana: sa trimiti o catea sa faca o treaba de barbati! Si nu in ultimul rand ma tot intreb de ce toate filmele in opinia lui taica'mio se numeau "Trei chei se trag de par"? Lasand deoparte sarcasmul matematic intiparit al barbatului roman la a doua tinerete, filmul asta universal al sau spune multe in ceea ce priveste lumea cinematografica. Personaje calculate, povesti inoportune si malitioase, erori existentiale in corpuri animale, blonde rasuflate si adolescenti de 35 de ani. In orice caz, astept cu nerabdare capodopera "Un chel marinar se trage de par si zboara in cosmos in cautarea Laikai". V-am salutat!

Prostia...

...in multele ei forme poate fi intalnita aproape peste tot. Pe strada, in tramvai, autobuz sau nava spatiala; la locul de munca, la ghiseu la institutiile publice, in parc sau in cercul tau de prieteni. Eu unul m-am obisnuit cu ea si am incercat sa fac un pact cu dansa. Incercam sa ne ignoram; partea naspa e, ca oricat m-as chinui, a dracului nenorocita se arata peste tot. Insa tot reusesc sa fac o eschiva doua si sa ma feresc asa fel incat sa nu-mi fiarba creierii din cauza ei.
Bai, da' si cand vrea sa iti demonstreze cat e ea de a dracului si iti trimite toti reprezentantii ei mai de seama pe cap in decurs de cateva ore...pur si simplu trebuie sa te dai batut. Azi am plecat de la serviciul propriu si personal cu un zambet idiotic pe moaca de se holba tot centrul la mine. Radeam ca boul ca sa nu plang, ca de plangeam era mai rau.
Si acuma intreb si eu, ca intrebarile inca nu se impoziteaza: Cu ce sunt eu de vina fratele meu daca voi nu sunteti in stare sa va tineti pe picioare, sa salutati, sa va concentrati aia doi neuroni asa incat sa nu spuneti tampenii, sa pricepeti evidentul, sa adunati doi cu doi sau sa va descheiati la slit(fermoar) inainte(pentru voi cei multi: inainte= mai intai) sa va pisati?... si asa mai departe.

Am scris...ca sa ramana scris...eu...stiti voi cine.

In locul acesta ...

... se vor naste multe idei, vor fi ingropate multe controverse, vor fi lansate presupuneri, vor fi anulate supozitii etc. Lista ar putea continua, insa au enumerat cateva aspecte ante-postatorii mei.
Ce este cel mai important de spus despre acest proiect nascut astazi? Ca o mana de fosti colegi de facultate, actuali prieteni (mai mult in mediu on-line, datorita distantelor ce ne despart si a job-urilor, bata-le vina!) si viitori moguli de media, reusesc, dupa aproape sapte ani (in livret), sa isi indeplineasca visul de studenti - Revisteria!
Pentru ca vorba lunga e saracia omului si averea politicienilor la care tinde Silviu, va las pentru ziua asta si va doresc sa Revisterim impreuna!

PS1: Daca Silviu va candida la vreo functie publica, promit sa ii donez boii de la tricicleta fetitei mele, cheile de la cutia postala a blocului si bloc-notes-ul meu din facultate, pentru sediul de campanie.
PS2: Eu am trecut cu fruntea sus, precum intaiul mariner, si printr-o criza de fiere. Supraliciteaza cineva cu o criza de sciatica?

In loc de...

...scaun, zic eu sa luati o buturuga si sa va asezati pe ea ca sa fie mai tare. Da' stiti de ce? Ca sa va obisnuiti cu raul d-aia. Ca de-o fi bine va obisnuiti repede la loc, iar de-o fi rau, macar o sa fiti gata invatati.
Zicea cineva ca scriem doar ca sa ramana scris; nici asta nu stiu daca e bine, ca atunci cand scrii ti se pare misto, si a doua zi cand citesti te iei cu mainile de cap...
Eu de fapt n-am avut nimic de spus(si totusi am spus ceva, ceea ce ma face sa ma gandesc serios la o cariera politica), insa entuziasmul mi-a dat ghes sa butonez aiurea in tramvai(e doar o vorba, n-am scris in tramvai, n-am nici iPhone si nici iPad desi sunt misto amandoua).
Mai rabdati oleaca, ne dregem vocile si pocnim degetele si sa vezi atunci aberatii ce se vor revarsa mai ceva ca apa in pasaj la Muncii in Bucale cand ploua un pic mai tare...

In loc de introducere...

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc ca de cand am fost mic traiesc numai in criza, criza de timp, criza de bani, criza de mancare, criza de curent, criza de sapun, criza de benzina, criza de criza, imi vine sa scriu in criza de idei.
In acest sentiment ne-am strans o mana de barbati si am decis sa maltratam scriptic mediul online cu tot felul de idei pur romanesti fara avea o alta satisfactie decat ca ce am scris ramane scris.

Revisteria isi propune sa manance evenimentele zilnice, saptamanale, lunare, bianuale si bisexuale intr-o abordare non-conformista care nu trebuie sa va dea de gandit ci doar de citit!