duminică, 12 februarie 2012

Despre masinile electrice - inca un mit daramat

 E deja o moda sa fii eco - indiferent ca vorbim de achizitii de masini, de cresterea animalelor sau de reciclare. Unul dintre cele mai in voga comportamente era sa conduci o masina electrica sau hibrid.

Costuri


 Statul roman chiar subventioneaza cu 3700 Euro achizitia de autovehicule electrice. Nice, huh? Nu chiar, daca incepi sa calculezi ce inseamna 3700 din, sa zicem, aproximativ 21000 Euro, cat costa cea mai ieftina masina de acest tip...




Autonomie

Astfel de masini au o autonomie de aproximatix 100 km, in ocnditii ideale. Adica fara radio pornit (damn! chiar imi placeau aia de la Radio Zu!), fara A/C (asta nasoala rau de tot....) si fara faruri pornite. Altfel, ajungi cam la 50-80 km zilnic. Still ok, daca stai in oras, sau undeva aproape.

Incarcare

Cica asta e avantajul - se incarca repede in cateva zeci de minute. Dar nu oriunde, ci in statii special amenajate. Cea mai aproape de noi se afla prin Austria. Incarcarea normala se face in 8 ore, proximativ, si ne costa cat un bec economic lasat deschis toata ziua! Dar si aici e o smecherie - producatorii auto recomanda un anumit tip de priza, de perete, altfel risti sa strici bateria si instalatia electrica de acasa! Alte cateva sute de euro!


Fiabilitate


Aici cam bate masinile clasice - revizii mai rare, piese inlocuite mai rar, ce-i drept cu o manopera mai scumpa. Sa nu dea Domnul insa sa ai nevoie de inlocuirea acumulatorilor, ca te papa falimentul.
Sim daca tot e iarna si cod galben, portocaliu sau rosu, dupa caz, sa verificam si comportamentul unor vehicule electrice pe aces timp. Au facut asta cei din Estonia, care au un parteneriat cu Mitsubishi care le-a livrat 50 masini electrice (dintr-un total de 500) in schimbul unor certificate de emisii de carbon. Cei de acolo le folosesc pentru asistentii sociali. Cum a venit insa gerul, masinile fie nu mai porneau, fie parcurgeau numai 1-2 km, apoi se opreau. Unde pui, ca nu puteai porni nici radio, nici incalzire, nici faruri, ca murea instantaneu motorul. 

Concluzii

Cineva spunea, acum cativa ani, ca se prea poate ca, inchisa intr-un sertar de mare mahar al petrolului, sa se afle schita masinii eco. Problema e ca acel mare mahar nu o va arata lumii atat timp cat el poate tranzacctiona titeti la preturi astronomice. 
Pana cand masina electrica, solara, pe hidrogen, sau mai-stiu-eu-ce-mega-inventie-eco, se va vinde la un pret rezonabil si va avea fiabilitate, am sa raman fidel Loganului meu. Pe asta mizeaza si OPEC!


sâmbătă, 11 februarie 2012

Sine amicitia vitam esse nullam

Pe vremea cand aveam 8-9 ani toti copii pe care ii cunosteam si imi erau parteneri de joaca ii prezentam ca prieteni. Pe vremea liceului, toti colegii cu care ieseam la biliard, bere sau fotbal ii numeam prieteni. Pe vremea facultatii colegii care ma mai ajutau sa platesc o bere in plus sau cu care mergeam la meciuri ii defineam cafiind prieteni. Acum, o mana de oameni ii pot numi prieteni. Sa imi fi pierdut intre timp majoritatea prietenilor? Sa ma fi maturizat? Sau asta e mersul firesc al prietenilor.
Marturisesc (sic!) ca ideea mi-a venit la o bere - cu un ... prieten. Ne aduceam aminte de copilarie si adolescenta si de tinerete (nu ca am fi doi mosi) si numaram cati prieteni au "transhumat" cele cateva stagii ale existentei noastre. Surprinzator de putini! Abia daca am numarat 2, fiecare dintre noi!
In fapt, ce defineste prietenia? Adica prieten iti e cel caruia ii imprumuti lunar bani ca nu are sa isi plateasca facultatea si pentru ca iti e mereu in anturaj? Prieten iti e cel care iti cumpara ultima bere inainte sa ti se faca rau? Prieten e cel care iti imprumuta prastia lui in copilarie? Hmmmm.. .Clar nu exista vreo regula! Adica am "prieteni" care si-au adus aminte de mine cat timp eram, sa zicem, colegi de faultate (poate fi valabil pentru colegi de lucru, de liceu, de bloc etc.) si cand timp au avut nevoie de ajutorul meu - fie ca a fost vorba de un sfat, fie ca  afost vorba de o suma de bani. Dar care nu m-au mai sunat de luni bune. Unii dintre ei poate au si plecat din oras, din tara, fara sa ma anunte.
Mai sunt, apoi, cei care te scot in oras cat timp iti merge bine, dar care uta sa te sune cand esti in spital, doborat de vreo boala sau de vreo operatie. Recunosc - nu poti bea bere cat timp esti in spital!
Sa nu uitam de cei care iti sunt prieteni atat timp cat le impartasesti idealurile (nu ma refere aici la noua aplicatie de I-Phone pentru deal-uri financiare) si gandurile despre cum sa iti traiesti viata. Daca insa iti schimbi optica - fie pentru ca ai familie acum, fie pentru ca jobul nu iti permite - te exclud din cercul lor nemuritor si rece...
Tot nu am ajuns la vreo concluzie insa! Ce sunt si, mai ales, cine sunt prietenii? Daca poti defini intunericul ca fiind lipsa totala a luminii, prietenia nu o poti defini ca fiind lipsa totala a prietenilor. Asa ceva nu se defineste in lipsa.
Am sa incerc o definitie, desi nu e tocmai cea din DEX si nu am pretentia sa fie musai cea adevarata. Dar pentru mine a functionat. Prieten iti e cel care se ofera sa te gazduiasca atunci cand nu ai unde sta, cel care iti pune in mana cheile masinii lui cand a ta s-a stricat, cel care te ajuta sa muti mobila cand te muti din chirie in chirie, cel care iti face cinste cu o bere si cand nu ai luat inca salariul, cel care te ajuta cu un sfat si cand ai uitat ca ai nevoie de asa ceva, cel care te face sa razi cand nu ai chef nici sa zambesti, cel care are curajul sa iti spuna ca gresesti atunci cand esti pe cai mari si crezi ca toata lumea e a ta, cel care... Cred ca ati prins ideea, nu? Iar toate astea le face indiferent de cat timp te cunoaste - din copilarie sau de 3 zile!
Acum, sincer, privind si in introspectie (un cuvant de care uitasem, dar de care mi-a adus aminte un prieten), cati dintre noi am facut ce presupune sa faca un prieten? Adica e usor sa spui ca nu ai prieteni si ca te-au parasit, dar noi, noi pe cati i-am uitat pe drum? Cati prieteni avem? Dar cati se refera la noi ca fiind prieteni?


PS: Unul dintre cele mai frumoase chestii spuse de cineva despre mine a fost ceva de genu': "Stii de ce imi esti prieten? Pentru ca stiu ca, daca maine te sun si iti spun ca nu am unde sa dorm, ma lasi sa dorm in camera ta si dormi tu la parinti!". Nu ii dau numele, dar se stie el, daca citeste.