Joaca de-a planetele

Una dintre cele mai elementare lectii din scoala gimnaziala este ca sistemul solar contine, pe langa soare, noua planete, incluzandu-ne si pe noi aici.
Intre timp, numarul si numele planetelor din sistemul nostru solar a devenit la fel de schimbator ca si enciclopediile:  pe cand crezi ca ai dobandit ultima varianta, pe net deja circula versiunea n.1.
Acum ceva vreme am citit un articol pe net, cum ca mai multi astrofizicieni, astrologi, astronomi, poate si astronauti, precum si prea-respectata NASA, au exclus Pluto de pe lista planetelor. Intre timp, probabil pentru a umple golul lasat de aceasta excludere, toate aceste categorii enumerate mai sus, incearca marea cu degetul (in fapt, expresia corecta e incearca universul cu degetul :P) si gasesc in ritm alert, cam o data la fiecare luna, cate o noua achizitie: ba gigantica Tyche, ba Kepler 10b. Cert e ca nu se vor opri aici! Ca doar sunt multi care casca ochii prin nori.
Pana una alta, peste ceva timp, aceeasi specialisti vor ajunge la geniala concluzie ca nici Terra nu e o planeta si ca, in fapt, suntem un satelit al vreunei exoplanete descoperita cu nu-stiu-ce mega-telescop. Drept urmare, NASA va putea cere suplimentare fondurilor federale pentru cercetarea spatiului.

Anja

Minutul 35 al partidei Oltchim - Buducnost. Ozil e lovita in fata de o adversara, arbitrii lasa jocul liber, iar Anja Andersen, noua antrenoare a valcencelor, intra pe teren. Nu conteaza avertismentul pe care il va primi, sau amenda de la IHF. important e ca jucatoarea ei are nevoie de ajutor. Iar ea, ANTRENOAREA, e cea mai indicata sa i-l dea.
Nu am nimic cu Tadici sau cu Voina, ambii fiind caractere diferite, dar antrenori buni. Au dovedit-o si cu nationala si cu Oltchim. Dar diferenta dintre ei si Anja este ca ea e apropiata jucatoarelor. Nu doar pentru ca e femeie, ci pentru ca stie ca mai imporant decat rezultatul e echipa. Oltchim tocmai a devenit echipa ei. Iar ea ne-a aratat ce inseamna sa fii antrenor!

Despre transferuri

Lacina Traore s-a transferat. In sfarsit, ar spune unii! Deja era prea mult, era urmarit de prea multe cluburi, era prea blazat la Cluj etc. Unde s-a dus insa cel mai bun strain din campionatul Romaniei? Nu la Inter, Liverpool sau Bayern, echipe care il monitorizau atent, conform declaratiilor propriului club si ale impresarilor . A ajuns la Kuban Krasnodar, echipa nou-promovata in prima liga din Rusia, pare-se si peste capul antrenorului Petrescu,
Acum, sa nu ma intelegeti gresit, campionatul in care a ajuns e mai puternic decat cel din care a plecat. Este mai bogat, mai mediatizat, mai ... cum vreti voi sa spuneti! Problema e alta: in fiecare an, cate un jucator roman (sau care joaca in Romania) e atent monitorizat de Chelsea, Milan, PSG, Bayern sau mai-stiu-eu-cine, ca mai apoi sa fie transferat de Kuban, Lokomotiv, Al-Hilal sau Sahtior. A fast cazul lui Traore, ca si al lui Tamas, Danciulescu, Radoi, Stancu s.a.m.d.
Parca e un blestem... Sau sa fie lipsa de valoare si de caracter? Hmmm.....

Nole

Recunosc sincer ca am fost (o, Doamne, si inca mai sunt!) fan al lui Steffen Edberg. Calmul glaciar al unui jucator mereu impecabil, pe teren si in afara lui, m-a cucerit. El a fost cel care m-a introdus in minunata lune a dreptunghiului de zgura, ciment, material sintetic sau iarba. El a fost cel care mi-a deschis sufletul fata de un sport la care eram in stare sa stau nedezlipit de TV si 3 ore. Au urmat zile in sir in care i-am urmarit irecuperabil pe zvarluga de Chang, pe Ivanisevic si serviciul lui, de spiritul de luptatoare al Monicai Seles si de gratia a lui Steffie Graf.
Jucatorul care m-a cucerit definitiv a fost, insa, Andre Agassi. Fie el cu plete dezlanate sau complet chel, era imbinarea perfecta a ambitiei si nebuniei care nasc intodeauna mari campioni. Putea sa piarda sau sa castige, el ramanea preferatul meu.
Senzatia aceea de adrenalina si adniratiei am pierdut-o de mult. Saptamana trecuta mi-am calcat pe inima si am urmarit un meci de tenis. Dupa 4 ani! Era Novak Djokovic, Nole al nostru, din Balcani.Ma hotarasem sa ma uit la meciul lui pentru ca imi placuse replica data lui Guy Forget, la finala Cupei Davis de la Belgrad. Atat bun-simt combinat cu patriotism fanatic nu am mai vazut. Numai sarbii pot fi capabili de asa ceva!
Am descoperit la Nole acel ceva care imi lipsea: puterea de a ma hipnotiza ore in sir, de a ma face sa tresar la asii adversarului si sa ma bucur la match-ballul lui!
Hvala Nole, ti si moje stari prijatelji!

Senatorul PC Dan Voiculescu

Pentru cine urmareste Observatorul, pe Antena 1, sintagma este cunoscuta. Cel putin o data pe saptamana, intre o stire despre situatia economica (sic!) catastrofala a tarii si o informare despre cele mai ieftine destinatii de vacanta, doamna care prezinta emisiunea informativa cea mai urmarita in Romania ia un aer sobru si anunta sec: "Senatorul PC, Dan Voiculescu...". Continuarea nici nu prezinta interes. Fie ca propovaduieste o alianta anti-basesciana (Mircea Badea dixit), sau discuta despre schimbul de ceasuri pe care l-a facut cu Mirciulica, e important ca tot norodul sa afle!
In curand sumarul Observatorului va suna astfel:

• In deschidere, senatorul PC, Dan Voiculescu, va da binecuvantarea sa emisiunii de stiri.
• Detalii de la vizita fondatorului PC, Dan Voiculescu, la mormantul presupus al Elodiei.
• Cuvantarea presedintelui trustului de media Intact, fiica dlui. Dan Voiculescu, la simpozionul european - Dan Voiculescu si mass-media romaneasca.
• Mesajul de incheiere transmis de dl. Dan Voiculescu.

E interesant cum un om ce se vrea creatorul celui mai mare si mai complex trust de media romanesc, nu stie sa isi domoleasca setea de publicitate!