Ma gandeam inainte sa scriu pe acest blog la scuza pe care ar trebui sa mi-o pun ca stindard pentru lipsa-mi de talent jurnalistic. Eu nu am ajuns jurnalist in Romania pentru ca nu sunt bun la dictare si, din pacate, nici nu mai citesc presa romaneasca pentru ca nu ajung niciodata la timp in statia de tramvai. Raman doar cu o privire invidioasa pe boschetarii care citesc presa "libera" prin canale. Si intrucat e un blog pentru discutii, chiar si in contradictoriu, o sa incerc sa raspund mandriei de a fi roman. La acest termen ar fi bine sa nu existe diacriticile, astfel am avea un motiv de mandrie pentru a ne asocia cu termenul "roman".
Mandria mea e mai limitata. Se rezuma la locuri, oameni, intamplari, istorii, legende, nici pe departe la neam. Caci el nu exista. E un termen la fel de vag precum Europeanul, Americanul sau bucuresteanul. E doar un model de a centraliza si aduna pulimea (scuzati "romanismul"). Eu sunt ardelean, sunt orasean, sunt prieten, sunt fiu si frate, sunt o mostenire mai mult sau mai putin valoroasa. Ma pot vinde doar pe mine insumi in aparenta, insa duc in spate o incarcatura mult mai valoroasa si mult prea importanta pentru a o asocia cu un termen inventat. Dincolo de orice rasisme, sovinisme, xenofobii, eu nu sunt roman. Asta pentru ca nu-mi delimitez existenta la un cuvant asociat cu entitati umane irelevante, grobiene, josnice... acceptate de marea majoritate! Si asta nu ma face nici snob, nici superior. Ma face constient. E mult prea usor sa dai vina pe coruptie, sa vorbesti despre miile de biserici si "pazitorii" lor binevoitori, de semidoctism, de mediocritate si abuz, de mizerie, decadenta, cruzime, delasare, lenevie, indiferenta, lasitate. Si sa le asociezi pe toate acestea cu acronimul "roman", dupa care un chiolhan sanatos si la fel de grobian sa te faca sa te simti atat de mandru ca esti roman.
Intr-o societate in care esti ceea ce votezi, in care orice mucos imbracat colorat se crede hipster, in care singurul lucru care lipseste din mall-uri sunt bisericile, in care tinerii vor sa devina bisnitari borati proprietari de echipe de fotbal, in care cluburile de 5 stele apar inaintea asfaltului si canalizarii, in care sunt mai multe masini decat oameni care stiu sa citeasca, esti mandru doar de ceea ce crezi despre ce vezi...
Nu e nimeni de vina ca te-ai nascut de roman, dar fiecare e de vina pentru lipsa de bun simt.
Multumesc termenului "roman" ca nu e atat de important incat sa imi trezeasca nevoia de a ma asocia lui...
"Ramane fara de lume, lumea ce mai ramane"... un roman
Din contrastul unor idei se naste progresul. Sunt de acord ca fiecare avem parerea noastra. Suntem mai intai fii, fiice, mame, tati, frati, surori, cumnati, verisori si mai apoi suntem romano, nemti, englezi sau japonezi. Suntem mai presus de orice insa, oameni. Iar un om apartine unei idei - foie ea abstracta sau concreta. De aceea au aparut segregari de tipul catolici/presbiterieni/ortodocsi, sau sarbi/somani/tigani. Tu, esti ardelean, zici. Ok, dar asrdelenii ce sunt? Pana si catalanii au pe pasaport cetatenia spaniola.
RăspundețiȘtergereSi, mai e o problema - niciunul nu am ajuns jurnalisti pentru ca nu am avut pe nimeni sa ne promoveze. Nu neaparat pentru ca nu stim sa scriem la dictare. Apoi, eu unul, nici nu pot spune ca am mare talent!
Si inca un topic pentru tine: cand lumea te intreaba de unde vii, ce raspunzi? Din Aradul lui Falca si din tara tiganilor refugiati in Franta? Sau spui ca esti roman, ca si, sa zicem, Mirecea Eliade sau Nichita (marea ta dragoste)?
Daca reusesti sa te asumi pe tine ca roman, mai ales in conditiile in care valoarea ta morala/sociala/intelectuala chiar depaseste nivelul mediocritatii, prin aceasta asumare faci un bine copiilor tai...fratilor, prietenilor, celor care sunt parte din lumea ta...si sunt romani. In extenso, daca tu nu te asumi ca ceva, cei care vin dupa tine nu vor avea exemple bune de dat: daca, asa cum zicea Cristi, Stanescu s-ar fi refuzat ca roman, eram azi mai saraci, mai fara rost. E greu sa te asumi orice in viata: e greu sa fii barbat, e, poate, cel putin la fel de greu - in alte privinte, normal - sa fii femeie. E cumplit sa fii oltean, ca mine, intr-o lume de banateni si ardeleni; e si mai greu sa fii provincial, cand trebuie sa mergi cu trenul la Bucuresti unde toata lumea se da "capitalista" (chiar daca va jucati impreuna in fata blocului ardelean, acu' douaj' de ani), nu iti vine sa fii nici subaltern, dar nici sef; nici parinte, dar nici fara copii; nici roman, dar nici fara tara. Totusi, esti tot ceea ce nu-ti mai vine sa fii, vrei, nu vrei. Valoarea de roman te poate defini in aceeasi masura in care tu definesti valoarea de roman. Si orice alte definitii ale tale...sunt definite, la randu-le, de tine.
RăspundețiȘtergere