Suntem la final de an si deja simt cum ma lasa puterile. Dupa 10 luni de munca si de stres, la serviciu, acasa, cu casa, simt ca am nevoie de o pauza. Azi Alice m-a asteptam in statia de tramvai, mi-a sarit in brate si mi-a spus: Bucurosule! Toata oboseala a trecut!
Bucurosule! Faorte inspirata, Alice! Ca de obicei:) Baieti, sunt cu ochii pe voi si ma face sa zambesc fiecare postare a voastra. Ma bucur ca am invatat sa va recunosc si numele dincolo de cuvinte... :) Bine, aici era clar ca Alice nu este decat una...iar bucurosi, in ochii ei, nu mai sunt altii... Scrieti, baieti, scrieti! :)
RăspundețiȘtergere