Ideea mi-a venit de la un post al unui prieten si de la o alta cunostinta, care se tot lauda cu iubirea ei perfecta.
Cum se defineste relatia perfecta? Exista ea? Cine are parte de ea? Se poate destrama? Rezista mai mult decat alta?
Am sa incep prin a spune ca sunt de parerea lui Iorga, cel care spunea ca nimeni nu e deplin. Doar ca prin dragoste cautam intregirea nostra: tindem spre ceea ce nu avem in noi insine. Asta, in traducere libera, inseamna ca ne cautam jumatatea care ne completeaza.
De ce nu cred in perfectiunea relatiilor?
Tot Iorga imi da raspunsul: “Perfecţiunea? Un drum tot deauna deschis. E semănat cu cadavre. Şi în ultimul ceas răniţii se ridică râvnind înainte!”
In general sunt de parere ca fiecare individ evolueaza in timp spre ceva mai bun, mai dezvoltat, mai complex. Oamenii care cad in admiratia propriei persoane tind sa devina liniari in evolutie. De aceea ii evit cat de mult posibil.
Dar sa revenim la ideea de baza: exista relatie perfecta? NU! Categoric NU! Pentru ca, desi fiecare cauta persoana care sa o completeze - nu neaparat in dragoste, dar si in relatiile profesionale, sau cele de prietenie - nimeni nu se completeaza chiar perfect. Tinand cont ca persoanele evolueaza - si cei mai multi chiar fac asta - nu cred in existenta acelui moment in timp in care doua persoane se intalnesc la mijlocul destinatiei lor. Ne gasim prietenii, iubitii sau partenerii de lucru in diverse momente ale vietii, nu neaparat in cele suntem sincronizati.
Totusi, ce exista?
Pai, exista relatii functionale si relatii nefunctionale. Cele functionale sunt cele pe care altii le definesc ca fiind perfecte.
Orice relatie are suisuri si coborasuri! Certurile si necazurile nu fac decat sa intareasca o relatie viabila, sa o certifice. Altfel, cei care nu stiu sa treaca peste momentele de cumpana nu sunt meniti unul altuia.
De asemenea, orice relatie, pentru a deveni una functionala, implica un anumit acord tacit: eu iti cedez o parte din drepturile si libertatile mele, la schimb cu ale tale. Atat timp cat nu vezi asta ca un compromis, ci ca o situatie gen win-win, nu pot aparea probleme.
Cine are parte de astfel de relatii?
Pai simplu - cei care stiu ce sa caute si care stiu sa treaca peste problemele aparute pe parcurs. In plus, mai trebuie si dramul acela de noroc sa iti gasesti perechea!
Se poate destrama o relatie viabila? Rezista ea mai mult decat altele?
Luand in calcul teoria evolutiei, orice relatie poate suferi transformari, fie ele in rau sau in bine. Deci da, se pot destrama. Mai greu decat celelalte, dar raspunsul e afirmativ. Insa, atat timp cat reusesti sa treci peste hopuri si sa iti intelegi partenerul, rezultatul nu poate fi decat unul pozitiv!
Rezistenta unei relatii nu este data de aparenta pe care o ofera partenerii lumii din jur. E data de nivelul de intelegere si de reciprocitate existent.
Concluzie
Am o cunostinta care ma sufoca in mod constant cu dovezi ale dragostei ei fata de sot! Cine nu ii cunoaste spune ca sunt cuplul ideal, relatia perfecta despre care am vorbit mai sus! Problema e ca, la o privire mai amanuntita, descoperi lucruri interesante. Totul izvoraste din frica de a nu pierde persoana iubita! Pierdere pe care a experimentat-o in trecut si care o obliga si la o anumita certificare a relatiei in ochii lumi.
Personal dezavuez asemenea comportamente si spectacole ieftine!
