Resemnia

Va voi expune 3 intamplari reale, din viata mea, fara legatura aparenta. Concluziile le trageti voi:

• Inceputurile mele de scoler. Istoria romanilor, episodul dacii si romanii. Dupa ce pierde batalia cu Traian, ce face Decebal, cel care le provoca teama romanilor? Fuge in munti si organizeaza o noua armata? Nu! Se sinucide glorios si ramane in istorie ca un om demn!
• Final de ani '90. La scoala invatam despre poetul care si-a permis sa scrie "sori" si sa fie laudat pentru genialitatea cuvantului (nu discutam despre valoarea poetului Eminescu, valoare recunoscuta de altfel). Poezia in discutie este Scrisoarea III, iar episodul la care fac referire este intalnirea dintre Baiazid si Mircea. Va aduceti aminte de acea discutie? In care sultanul isi expune maretia si ameninta cu supunerea Tara Romaneasca? Ce ar face orice om amenintat? Ar riposta vehement - "Las' ca vezi tu sultane, te punem la respect!". Nu! Voievodul Mircea spune asa:

Eu? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul...
Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul,
Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este,

•  Cam in aceeasi perioada de studiu - Miorita, capodeopera a literaturii populare romanesti! Mai tineti minte cum reactioneaza ciobanasul la auzul avertismentului mioarei? Nu? Sa va aduc eu aminte:

Oiţă bîrsană,
De eşti năzdrăvană
Şi de-a fi să mor
In cîmp de mohor,
Să spui lui Vrâncean
Şi lui Ungurean
Ca să mă îngroape
Aice pe- aproape
În strunga de oi,
Să fiu tot cu voi;
In dosul stînii,
Să-mi aud cînii,
Aste să le spui

V-am salutat cu respect,

Cristi