joi, 27 ianuarie 2011

Despre scris...

      Poate ca bulimia din frazele noastre e plictisitoare sau redundanta, dar tastele care le creaza sunt mangaiate de oameni cu pasiune, care, prinsi in geometria cotidiana a vietii, isi regasesc spiritul liber si abstract intr-o ora de  desfatare beletrisctica. Simpla idee ca inspiratia necrozata de jocul complicat al existentei noastre are frau liber la scris, e pentru noi hrana sufletului. Iar daca stangaciile inocente nu va dau de inteles cu cata pasiune sunt create, atunci doar temele frivole mai lasa de inteles gingasul adevar: noi ne hranim din cuvinte.
     Este adevarat ca asa cum pasii din zapada dispar primavara si urmele de cerneala se sting in maculatura. Dar nu raman fara rezultat. Pentru ca cel care le creaza se infrupta din ele. Devin oxigenul de care are nevoie. Si asa, din cioturi de fraze si fulgi de idei, se construieste fericirea. Fericirea creatorului este contagioasa. Masura fericirii sale este data de formule inca neinventate.
     Din firele cusute intr-un text scris cu adevarul altruist si vointa pura a sriitorului neexperimentat, se poate tese frumosul. Orice justificare e de prisos, atunci cand creatia, fie ea simplista si neoriginala, este pura si organica. In textele noastre, domnilor, nu sunt E-uri, nu sunt conservanti, dar e savoare. Iar a deranja de la masa e nepoliticos, astfel toata lumea e invitata la ospat. Pofta buna!

miercuri, 26 ianuarie 2011

Corciturile

     Sa ne intelegem de la inceput. Atunci cand vorbim de corcituri, nu ne referim neaparat la ceva negativ, ci mai degraba la un aspect sau o caracteristica neutra. De unde se trage neamul romanesc si ce e el la origini, e subiect de megaepopee, de Mahabharata la patrat, neclara si confuza, pe alocuri inventata, pe alocuri hiperbolizata, pe alocuri adevarata.
     Trecand peste insalubra idee ca acest cuvant "corcitura" s-ar referi doar la animale, e bine de stiut ca oamenii din tara noastra poseda (sau sunt posedati de) aceasta caracteristica. Ar fi si impertinent sa sustinem puritatea rasei autohtone, mai ales cand stim ca ne deosebim de la un capat la altul de tara atat prin vorba cat si prin port. Nu ca nu am avea aceleasi porniri sau aceeasi limba, nu ca nu am fi avut aceiasi colonizatori, dar fiecare din aceste aspecte are un specific local sau regional, malign si hotarator in perpetuarea speciei. Dar mai presus de kilometrii de cultura sau limba care ne despart, sunt lucrurile care ne aseamana.
     Aceasta gena comuna de maidanezi ortodocsi de care nu mai scapam nicicum, e imuna la orice incercare progresista de alterare. Si asta s-a demonstrat clar de-a lungul istoriei. Tot ce am invatat de la istorie e sa facem manastiri cand ne bat turcii, sa ardem holdele cu propria mancare in fata cotropitorilor, lasandu-ne deci automat pierduti, sa chemam minerii sa ne sparga institutiile si intelectualii, sa dam vina pe arbitrii, si in sfarsit, sa punem intotdeauna la conducerea tarii oamenii cei mai nepotriviti. De la preistoricul betivan sinucigas dac, pana la curvarul moldovean constructor de biserici (boala de care nu am scapat nici pana azi) si pana la cizmarul dislalic posesor de nevasta pe nume Elena.
     Toate aceste figurine sunt simboluri ale diversitatii, care au dus la crearea acestei rase corcite romanesti. Noi suntem si nobili - si tarani, si romani - si daci, si tigani - si arieni. Luam tot ce se poate de la toti. Invatam orice limba oriunde ne ducem. Ne adaptam oriunde ajungem. Triumfam si esuam glorios in orice domeniu. Jucam fotbal pe plus 45 de grade la arabi si pe minus 40 la rusi. Suntem maidanezii prin exceptie, sfidam viata in orice situatie. Suntem un exemplu de supravietuire...
    Dumnezeule!!!... Suntem chinezi!!!
    

marți, 25 ianuarie 2011

Contra-editorial

Am citit deunazi despre o propunere legislativa a unui parlamentar romana: si anume tot ce se afla in pamant sa fie al statului, deci si bijuteriile cu care sunt inmormantati romanii!!!
Eu le fac o mica sugestie: in spatele casei, ramasa de la constructorii mei, se afla o mica"comoara"(cacofonie intentionata) pe care le-o donez cu placere.

Gloria Bişniţa

Am vazut ca de cateva zile un anume patron de la o anume echipa de pe un anume loc 6-7 in campionat doreste sa il achizitioneze pe junirul familiei Moraes, legitimat inca la Gloria Bistrita.
In orice lume normala de fotbal, pe langa negocierile normale, ar fi avut loc si mici ciondaneli prin presa, pentru ca fiecare dintre parti sa mai castige la bani. Dar ce fac cei de la Bistrita si cei de la Steaua, deja e patetic. Suna a bisnit, nu a business!

joi, 20 ianuarie 2011

Motivul pentru care imi plac sarbii

Mi-am amintit de asta cand m-a sunat o colega sa ne intalnim si sa discutam despre intalnirea de 10 ani de la absolvirea liceului.
Eram in clasa a noua cand SUA a atacat Serbia si purtam in ziua aceea o tinta in piept, ca si modalitate de a-mi arata solidaritatea fata de poporul sarb. Chiar am luat un 4 la matematica pentru asta!
Sa revenim la suboect - motivul pentru care imi plac sarbii este acesta:


Mai tineti minte? Cand au doborat avionul invizibil, bijuteria USAF, pentu a-l expune in piata din Beograd cu mesajul de mai sus! Cata aroganta, cat tupeu, cata jovialitate din partea unui popor ingenunchiat, care isi numara mortii cum isi numara Nastase ouale!
О Боже! Хтео сам да се српски!

10 lucruri pe care nu le-as lua cu mine....

...daca as naufragia pe o insula pustie:
  1.  Filmul "Naufragiatul", pentru ca m-as demoraliza si mai tare!
  2. Etnobotanice - nu cred ca am nevoie de ajutor sa o iau razna pe o insula pustie!
  3. Prezervativele - pentru ca, LOGIC!, fiind pustie insula, nu am cu cine sa le folosesc!
  4. Aparatul de ras - pentru ca nu am pentru cine sa ma fac frumos!
  5. Conserve de peste - pentru ca gasesc indeajuns peste in Ocean!
  6. Familia - daca eu sufar ca sunt naufragiat, ei ce vina au?
  7. GPS-ul - pentru ca ar ramane fara baterie pana sa imi fie de folos. Iar tiparii nu mai vand curent din cauza crizei. Cica e prea ieftin KW la ei!
  8. Cartea de munca - pentru ca oricum nu mai imi e de folos de anul asta si pentru ca as avea timp sa meditez la salariul meu!
  9. Cardul bancar - nu prea cred ca voi avea unde sa il folosesc! Se stie ca urangutanii de pe insulele pustii vand banane doar cash!
  10. Pe Boc - asta ar fi in stare sa refuze imbarcare, in cazul fericit ca vom fi salvati, pentru ca nu a terminat de reformat insula!

joi, 6 ianuarie 2011

Exercitiu de calcul

Mi-a venit ideea pe cand mergeam la lucru. Deja ma saturasem de semafoarele "ïnteligente"din Timisoara, care iti dau posibilitatea de a accelera 50 de metri pentru a te opri din nou la urmatorul stop.Am facut un mic experiment astazi care a constat in parcurgerea unui kilometru, simuland conditiile unor semafoare sincronizate si nesincronizate.
Cum traficul din oras nu mi-a permis un asemenea exercitiu, am recreat conditiile de trafic pe un drum laturalnic, care a inclus si cateva curbe. Pentru a simula consitiile de trafic la semafoarelel nesincronizate, am oprit timp de 15 secunde la fiecare 300 de metri. Mentionez ca am folosit masina proprie - un Logan MPI 1.6 din 2005. 
Rezultatele sunt foarte limpezi: un consum mediu crescut cu 13.33%, un timp de parcurgere al distantei cu 50% mai mare, numarul de kilometri parcursi scazut cu 28.66%. Daca ar fi sa calculam ca, in medie, fac aproximativ 10 km pe zi, timp de 23 zile pe luna, si considetand pretul mediul al carburantului fiind de 5 lei per litru, rezulta ca, pe luna, fiecare conducator auto pierde aproape 21 litri oe luna, deci 103 lei. Asta pe langa nervii si poluarea de la sine intelese.
Rezultatele le vedeti in tabelul alaturat: