Umor englezesc

Ea spune ca nu are nevoie de parasuta iar el a a fost prins cu parasute. Cheryl & Ashley Cole

Omagiu conducatorului iubit

Nu pot spune decat atat: GE-NI-AL!

Idei despre democratie

Stirea nu mai e noua. Deja a nascut controverse si a animat orgolii politice. Intr-o actiune tipica lui, si premierul Boc a tinut isonul Presedintelui.
Nu mai reiau discutiile despre cat de etice sau legale sunt gesturile politistilor sau ale politicienilor implicati. Nici macar nu am sa mentionez canibslismul politic al celor din Opozitie, care au mirosit un nou prilej de atac. Am sa intreb doar atat - cand (sau daca) tara va avea de suferit aceleasi miscari sociale ca si cele din Grecia, cine va mentina linistea? Cand vecinul de la etaj isi va mai bate nevasta, cine va interveni? Cand galeriile echipelor de fotbal se vor incaiera, cine le va calma? Daca (sic!) Cotroceniul va fi atacat de treroristi, cine va interveni?Sau daca va lua foc? SIE? SRI? SPP? Etc.? Tot politistii, jandarmii si pompierii cu 75% salariu vor fi in primul rand! Cu sau fara cascheta!
Nu ar trebui sa ne mire reactia PDL. Doar Presedintele si-a aratat increderea in bugetari cand s-a operat in strainatate.
Sa revenim la esential. Daca Presedintele si Premierul (adica numarul 1 si 4 in ierarhia Statului) au renuntat la suportul legal al Politiei, pentru ca s-au aratat dezgustati de comportamentul lor, eu, in calitate de cetatean roman, pot reununta la ei? Ca m-am cam saturat de ifosele lor! Aici intervine marea lor problema: Statul democrat, pe care atat ei, cat si politistii, au jurat sa il apere, imi ofera mie, cetateanului, dreptul de a-i interpela si de a renunta la ei.

Parere de suporter

E doar o parere. Nu trebuie sa fie asumata ca fiind un adevar sau o realitate. E doar parerea mea, de suporter polist, platitor de Policard. uitati-va la cele doua imagini de mai jos.
Prima este cu Cosmin Contra - jucatorul de 36 de ani. ea de-a doua e cu antrenorul Cosmin Contra la aceeasi varsta.
Nu-i asa ca antrenorul pare mai tanar decat jucatorul? Si nu e vorba doar de barbierit!

Banc de criza

Un tip elegant iese dintr-un magazin select împingînd un coş plin cu şampanie,caviar, mezeluri fine etc.Cînd să le bage în portbagajul BMW-ului, observă un individ slab,prăpădit,care umbla de colo-colo rupînd ierburi de la marginea drumului.
- Dar ce faci, domnule, acolo?
- Adun iarbă ca să mănînc. Trebuie să duc şi la copii, că nu mai avem nimic.
- Cum aşa?! Păi atunci, uite cartea mea de vizită şi vino să mîncaţi la mine acasă!
- E frumos din partea dumneavoastră, domnule, dar am 8 copii, plus nevasta...
- Şi mai bine! Veniţi cu toată familia!
- Sunteţi foarte generos! Numai că, din copii, unii sunt deja căsătoriţi,au şi ei copii...
- N-are-a face, să vină toţi!  La mine acasă iarba e uite-aşa de înaltă, dacă sunteti  mulţi, în 3 ore terminaţi!...

Comparatii peste milenii

Am citit un articol interesant astazi. Gaius Appuleius Diocles mai bogat decat Tiger Woods!? Daca istoricii spun asta, asa o fi! Mai ales ca sus-numitul roman nu a avut de suferit financiar de pe urma vreunui divort...
Ar fi interesant un studiu comparativ intre kilomentrii alegati de Pheidippides la Marathon si cei alergati de Banel la Euro 2008. Sau o cercetare amanuntita despre cel mai drept conducator al natiei noastre - Traian (Basescu) si Decebal! Probabil ar fi declarat castigator Dan Diaconescu...

(De)generatia de manageri

E o idee mai veche de-a mea, pe care am expus-o de mai multe ori, in cercul meu de prieteni. Romania, mai ales (de)generatia mea, sufera de mania pozitiilor de manageri. Toti isi doresc sa fie manageri. Daca se poate, imediat dupa ce termina scoala. Am si un exemplu concret  - o colega de generatie, care dupa terminarea facultatii nu a lucrat decat ca invatatoare, imi povestea ca ea aplica numai la job-uri de manager. Indiferent de domeniul de activitate - resurse umane, productie, financiar etc. Parerea ei e ca nu a facut facultatea degeaba si ca ea merita si poate sa fie manager.

O mica paranteza:
Draga mea - nomina odiosa -, nu ajunge sa iti doresti ceva cu ardoare, trebuie sa mai si poti. Spre exemplu, eu mi-am dorit toata viata sa fiu Tom Cruise. Sunt mic de statura, am avut si parul mai lung si mai scurt, ca si el, iar mama imi spunea ca joc bine teatru, pe cand era mai mic. Din pacate asta nu a fost indeajuns.

Revenind la subiect, cine va mai da cu sapa, daca toti vor sa care mapa!?!

De ce ne place Oscar Wilde...

Pentru ca ne ofera material pentru statusurile de messenger. Pentru ca a scris scurt si la obiect (cat de amuzanta poate fi expresia asta). Pentru ca sarcasmul este un gentleman sclipitor care atrage toate privirile si ne dezbraca lasciv de orice inhibitie impopotonata. Pentru ca viata poate fi explicata simplu si amuzant, la fel si traita. Pentru ca cineva trebuia sa pedepseasca constipatul snobism englezesc si grobiana prostie americana. Pentru ca seamana cu Caragiale. Pentru ca ii impresioneaza pana si pe italieni. Pentru ca Dorian Gray zace in fiecare dintre noi, iar lordul Henry este gata oricand sa ne smulga din tacere. Pentru ca stie mai multe despre noi decat am fi in stare vreodata sa acceptam. Pentru ca e important sa fii cinstit, dar mai important sa stii sa te cinstesti. Pentru ca nimeni nu e scutit de propria viata. Pentru ca vede trasnaparenta a tot ceea ce majoritatea ascunde, naiv si inversunat; ca si cum nu am stii fiecare sa ne citim unul pe celalalt doar privind in oglinda. Pentru ca tentatiile care fac parte din noi, dau nastere altor tentatii, nu singure, ci alimentate de propria nevoie. Pentru ca prostul gust nu-i intristeaza decat pe cei ce-l promoveaza. Pentru ca limitele noastre ne fac ciudati si schiopi, livizi si terni, proverbiali si indiferenti, prost imbracati si singuri. Pentru ca arta nu o avea nicio utilitate practica, dar, Doamne, cine ne impiedica sa facem din propria practica zilnica, arta?!

Aroganta maxima

Ieri mi-a atras atentia o stire despre si dinspre Parlamentul Romaniei: Varsta de pensionare va fi de 65 de ani. Nu ca nu m-as fi asteptat la asta, pentru ca a fost deja anuntata intentia asta de ceva vreme.
In luna martie am citit un articol (pe care, bag de seama, nu l-au citit si guvernantii) foarte interesant pe tema aceasta.
Concluziile sunt tragice: desi vom munci toata viata pentru a ajunge la pensie, multi nu vom prinde decat vreo doi-trei ani (in cel mai bun caz)!
Eu propun ca domnul Presedinte sa nu promulge aceasta lege. Mai degraba, daca tot e sa isi bata joc de noi, sa ne faca aroganta maxima si sa modifice varsta de pensionare la 69 de ani! Macar asa poti spune ca lucrezi toata viata pentru a ajunge la un sais'noua cu pensia! Doamne fereste sa nu ramana pensia datoare! Aia se numeste sais'opt!

Am uitat sa specific ca regula de fata nu se aplica si lui Silviu, ca doar el va iesi la pensie in Ceska Republika!
V-am salutat,
Cristi

Resemnia

Va voi expune 3 intamplari reale, din viata mea, fara legatura aparenta. Concluziile le trageti voi:

• Inceputurile mele de scoler. Istoria romanilor, episodul dacii si romanii. Dupa ce pierde batalia cu Traian, ce face Decebal, cel care le provoca teama romanilor? Fuge in munti si organizeaza o noua armata? Nu! Se sinucide glorios si ramane in istorie ca un om demn!
• Final de ani '90. La scoala invatam despre poetul care si-a permis sa scrie "sori" si sa fie laudat pentru genialitatea cuvantului (nu discutam despre valoarea poetului Eminescu, valoare recunoscuta de altfel). Poezia in discutie este Scrisoarea III, iar episodul la care fac referire este intalnirea dintre Baiazid si Mircea. Va aduceti aminte de acea discutie? In care sultanul isi expune maretia si ameninta cu supunerea Tara Romaneasca? Ce ar face orice om amenintat? Ar riposta vehement - "Las' ca vezi tu sultane, te punem la respect!". Nu! Voievodul Mircea spune asa:

Eu? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul...
Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul,
Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este,

•  Cam in aceeasi perioada de studiu - Miorita, capodeopera a literaturii populare romanesti! Mai tineti minte cum reactioneaza ciobanasul la auzul avertismentului mioarei? Nu? Sa va aduc eu aminte:

Oiţă bîrsană,
De eşti năzdrăvană
Şi de-a fi să mor
In cîmp de mohor,
Să spui lui Vrâncean
Şi lui Ungurean
Ca să mă îngroape
Aice pe- aproape
În strunga de oi,
Să fiu tot cu voi;
In dosul stînii,
Să-mi aud cînii,
Aste să le spui

V-am salutat cu respect,

Cristi

Banc tematic

Cine stie cel mai bine cum bate vatu'?
Ioana Maria Vlas!

Brandul nostru e mai tare ca al lor

Paleta viu colorata a Romaniei moderne sare de granitele brandului obisnuit de tara si transforma tara tuturor imposibilitatilor (vorba Parazitiilor) intr-o adevarata capodopera de fenomene socio-culturale. Daca v-ati plictisit deja de imaginile clasice precum emigrantul roman poliglot amnezic fata de limba romana, burtica voluptoasa a simpaticului militian mustacios sau batistuta de dantela dintre degetele manelistului care doineste, suferind de hipersudoratie, v-as propune niste imagini noi de luat in seama.
Taranca wireless. Inventie geniala, mi-a sarit in cale precum leoaica tanara iubire, intr-o dupa-amiaza plouata. Batic inflorat atent asortat cu ciorapii si dungile de la plasa de rafie. Mers agale pe mijlocul trotuarului, cu schimbari bruste de directie si fara semnalizare. Insa functia hi-tech a acestui elemnt uman este cea care depaseste imaginatia. Telefon mobil plasat intre urechea maimutei si baticul acesteia! Telefon, evident, in functiune, posesoare vorbind de zor la el fara sa-l atinga cu mainile. Sa gasesti o solutie atat de simpla pentru a folosi o procedura atat de moderna mi se pare absolut genial. Sa moara toti navestistii de ciuda si toti obsedatii de hi-tech de invidie. Oricum, o imagine ce ma urmareste zi de zi.
In sfarsit, sa n-o lungesc prea mult, o functie demna de admirat si mentionat a romanului modern este ecolocatia. Prima specia umanoida care poseda o asemenea functie fizica. Deplasarea in spatiu cu ajutorul ecolocatiei se face printre altele prin: pipaitul partii dorsale a femeilor pe strada, imprumutul portofelelor mai groase de la alti cetateni, amplasarea atenta a salivei pe trotuarul public in vederea stabilirii unui traseu de intoarcere si, preferata mea, pipaitul plapand cu pumnul al falcii contribuabilului, dar asta doar daca elementul care foloseste procedura are functie publica de militian, badigard, cocalar, vatman sau presedinte de club de fotbal... Aviz amatorilor! V-am salutat

Eu m-am nascut sub semnul intrebarii. Din motive necunoscute ghidarea mea prin oranduirile microcosmice se face intreband, interogand. Pe mine ma rod niste intrebari. De pilda, de ce sperietorile de ciori se numesc asa? In toate imaginile gasite in media de toate felurile, sperietoarea de ciori apare cu elementul pe care ar trebui sa il sperie cocotat in varful lor. Toate sperietorile de ciori sunt pline de ciori! Cum vine asta? Ar fi varianta de raspuns evidenta: ciorile alea sunt romanesti, au tupeu... se duc in nasul sperietorii si ii fac in ciuda stand relaxate in varful lor. Au auzit ele de niste sperietori care le ameninta ca le zboara inapoi spre casa si nu le mai primesc prin lanurile lor, ca le dau pe mana sperietorilor de ciori din tara lor si asa mai departe, asa ca s-au dus sa le stea in fata si sa le infrunte. Dar chiar prin toate lanurile lumii?!! De ce nu de fapt... Sau de exemplu, ma intreb oare Laika in drumul ei in cosmos dadea din coada? Dar mai ales, dadea de la stanga la dreapta sau de sus in jos? Mi se pare cel mai elocvent exemplu de ingeniozitate umana: sa trimiti o catea sa faca o treaba de barbati! Si nu in ultimul rand ma tot intreb de ce toate filmele in opinia lui taica'mio se numeau "Trei chei se trag de par"? Lasand deoparte sarcasmul matematic intiparit al barbatului roman la a doua tinerete, filmul asta universal al sau spune multe in ceea ce priveste lumea cinematografica. Personaje calculate, povesti inoportune si malitioase, erori existentiale in corpuri animale, blonde rasuflate si adolescenti de 35 de ani. In orice caz, astept cu nerabdare capodopera "Un chel marinar se trage de par si zboara in cosmos in cautarea Laikai". V-am salutat!

Prostia...

...in multele ei forme poate fi intalnita aproape peste tot. Pe strada, in tramvai, autobuz sau nava spatiala; la locul de munca, la ghiseu la institutiile publice, in parc sau in cercul tau de prieteni. Eu unul m-am obisnuit cu ea si am incercat sa fac un pact cu dansa. Incercam sa ne ignoram; partea naspa e, ca oricat m-as chinui, a dracului nenorocita se arata peste tot. Insa tot reusesc sa fac o eschiva doua si sa ma feresc asa fel incat sa nu-mi fiarba creierii din cauza ei.
Bai, da' si cand vrea sa iti demonstreze cat e ea de a dracului si iti trimite toti reprezentantii ei mai de seama pe cap in decurs de cateva ore...pur si simplu trebuie sa te dai batut. Azi am plecat de la serviciul propriu si personal cu un zambet idiotic pe moaca de se holba tot centrul la mine. Radeam ca boul ca sa nu plang, ca de plangeam era mai rau.
Si acuma intreb si eu, ca intrebarile inca nu se impoziteaza: Cu ce sunt eu de vina fratele meu daca voi nu sunteti in stare sa va tineti pe picioare, sa salutati, sa va concentrati aia doi neuroni asa incat sa nu spuneti tampenii, sa pricepeti evidentul, sa adunati doi cu doi sau sa va descheiati la slit(fermoar) inainte(pentru voi cei multi: inainte= mai intai) sa va pisati?... si asa mai departe.

Am scris...ca sa ramana scris...eu...stiti voi cine.

In locul acesta ...

... se vor naste multe idei, vor fi ingropate multe controverse, vor fi lansate presupuneri, vor fi anulate supozitii etc. Lista ar putea continua, insa au enumerat cateva aspecte ante-postatorii mei.
Ce este cel mai important de spus despre acest proiect nascut astazi? Ca o mana de fosti colegi de facultate, actuali prieteni (mai mult in mediu on-line, datorita distantelor ce ne despart si a job-urilor, bata-le vina!) si viitori moguli de media, reusesc, dupa aproape sapte ani (in livret), sa isi indeplineasca visul de studenti - Revisteria!
Pentru ca vorba lunga e saracia omului si averea politicienilor la care tinde Silviu, va las pentru ziua asta si va doresc sa Revisterim impreuna!

PS1: Daca Silviu va candida la vreo functie publica, promit sa ii donez boii de la tricicleta fetitei mele, cheile de la cutia postala a blocului si bloc-notes-ul meu din facultate, pentru sediul de campanie.
PS2: Eu am trecut cu fruntea sus, precum intaiul mariner, si printr-o criza de fiere. Supraliciteaza cineva cu o criza de sciatica?

In loc de...

...scaun, zic eu sa luati o buturuga si sa va asezati pe ea ca sa fie mai tare. Da' stiti de ce? Ca sa va obisnuiti cu raul d-aia. Ca de-o fi bine va obisnuiti repede la loc, iar de-o fi rau, macar o sa fiti gata invatati.
Zicea cineva ca scriem doar ca sa ramana scris; nici asta nu stiu daca e bine, ca atunci cand scrii ti se pare misto, si a doua zi cand citesti te iei cu mainile de cap...
Eu de fapt n-am avut nimic de spus(si totusi am spus ceva, ceea ce ma face sa ma gandesc serios la o cariera politica), insa entuziasmul mi-a dat ghes sa butonez aiurea in tramvai(e doar o vorba, n-am scris in tramvai, n-am nici iPhone si nici iPad desi sunt misto amandoua).
Mai rabdati oleaca, ne dregem vocile si pocnim degetele si sa vezi atunci aberatii ce se vor revarsa mai ceva ca apa in pasaj la Muncii in Bucale cand ploua un pic mai tare...

In loc de introducere...

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc ca de cand am fost mic traiesc numai in criza, criza de timp, criza de bani, criza de mancare, criza de curent, criza de sapun, criza de benzina, criza de criza, imi vine sa scriu in criza de idei.
In acest sentiment ne-am strans o mana de barbati si am decis sa maltratam scriptic mediul online cu tot felul de idei pur romanesti fara avea o alta satisfactie decat ca ce am scris ramane scris.

Revisteria isi propune sa manance evenimentele zilnice, saptamanale, lunare, bianuale si bisexuale intr-o abordare non-conformista care nu trebuie sa va dea de gandit ci doar de citit!