Despre cat de naivi sau inconstienti sunt patronii din Liga I s-a discutat pe larg. Ei tind sa angajeze antrenori nu manageri, iar contractele cele mai lungi, vorba unui prieten, sunt de 4 sezoane: primavara, vara, toamna si iarna.
Pe de alta parte, ce ii mana pe antrenorii nostri sa bifeze cluburi in CV fara a gandi in viitor? Multescu, Stoichita, Hizo, Rada, Sumudica si lista ar putea continua la nesfarsit....
Ce-i drept, patronii - in fapt sunt creditori, nu altceva - nostri sunt in mare masura de vina pentru rotatia incredibila de cadre pe bancile echipelor. Ei ii dau afara de cate ori vantul schimbarii le aduce astfel de ganduri.
La fel, federatia si liga au nasit un sistem in care stabilitatea isi are rostul doar la nivelul celor doi lideri absouti.
Despre scoala de antrenori nu am sa scriu nimic. Nu merita. Niciun antrenor roman de succes nu isi are radacinile acolo. Institutia nu fsce decat sa elibereze diplome oricui doreste si plateste. Zvonul ca insusi spartanul puscariabil - Borcea - are diploma ma scuteste de orice comentariu.
O parte semnificativa de vina pentru propria lor situatie o au chiar antrenorii. Nu poti avea pretentii de stabilitate cand te prostituezi in serie, alegand sa lucrezi pentru tot felul de grofi, in conditii cel putin dubioase.
Mai jos sunt enumerate cateva din lamuririle invocate de antrenori cand aleg sa semneze cu o anume echipa:
Motivatia financiara
Nu toti antrenorii romani isi permit o viata linistita, fara compromisuri. E o diferenta uriasa intre Olaroiu si milioanele cu iz de petrol si camile si zecile de mii de euro pe care le poate incasa unul dintre cei care antreneaza pe la noi. Ce-i drept, sunt si printre ei din aceia bine platiti. Unii, considerand performantele lor, prea bine platiti :)
Clubul care nu se refuza niciodata
Asta e clasica la noi! Fie ca e vorba de una dintre echipele bucurestene (poate imi explica cineva de ce doar Steaua, Rapid sau Dinamo sunt mari puteri, mari echipe etc), fie ca e vorba de Craiova sau UTA, echipe de legenda din Romania, fie ca e vorba de echipa la care antrenorul a crescut, replica asta justifica si mascheaza viitoarele esecuri. Pentru exemplificare, luati cazul lui Marius Lacatus, care nu poate refuza echipa de suflet - Steaua -, dar nu a putut refuza nici legenda Craiovei. In ambele cazuri a capotat lamentabil.
Prietenia cu finantatorul
Olaroiu e prieten cu Gigi. Contra e nasul celei care controleaz din umbra U Cluj. Stelian Gherman e prietenul lui Anton Dobos. Andone se are bine o data la 4 ani cu Paszkany. Rednic e prieten cu oricine il angajeaza. Lista poate continua. Pana acum, insa, din pacate, niciun patron nu s-a sfiit sa isi arate limitele rabdarii cu prietenii lui.
Proiectul pe termen lung
Pe asta am auzit-o atat de des, ca deja nu mai prezinta nicio urma de credibilitate. La fiecare saptamana fie un antrenor, fie un finantator, declara asta. Singurul constant a ramas Hagi - el declara ca vine la Poli sau la Steaua pentru un proiect pe termen mediu si lung. Aceeasi formulare o are si ca patron. Ce-i drept, nu a schimbat antrenorii pana acum!
Oricum, termenul lung inseamna in Romania maxim 5 etape.
"Vreau sa arat ca pot face meserie aici!"
Asta vine, in general, ca o ironie la adresa predecesorului, care declara la plecare ca nu poti face meserie in astfel de conditii. Tine maximum 3 etape, la fel ca si sprijinul neconditionat declarat de conducatori.
Fanii
Asta de obicei merge la echipe gen Poli, Rapid, Steaua sau U Cluj. Manea sau Dorinel Munteanu nu pot declara ca au mers la Bistrita, respectiv Dinamo, pentru cei 300 de fani. Ar fi ridicol! Oricum, chiar si cei ca Sumudica (care zice ca nu o are mica!), iubiti fiind de galerie (in cazul lui - Rapid), nu pot scapa de demitere!
Probabil ca motive ar mai fi destule, mai multe decat pot aminti eu acum. Ideea de baza e ca, oricat am dispretui finantatorii pentru acest perpetuum mobile de pe bancile tehnice, nu e doar vina lor. Si nici a conducatorilor de foruri fotbalistice!
Vina au si antrenorii gen Sumudica (sic!) care semneaza cu U Cluj di dupa un meci declara ca nu mai raman in astfel de conditii, Nimeni nu ii impiedica sa faca la fel ca si Grigoras si sa declare ca Steaua (de exemplu) se mai si refuza. Sau sa isi plaseze in contract clauze de reziliere considerabile. Sau sa verifice, cel putin atat, Dumnezeule!, in ce se baga inainte de a semna ca primarele!
