La inceput de viata, parintii iti povestesc cum poti ajunge pe luna, cum sa agati fetele sau cum sa lovesti mingea corect. Apoi, toti din jurul tau te incurajeaza sa ai vise. Ca e ok, ca e sanatos, ca se implinesc, ca toti au, ca la unii li se indeplinesc etc.
Apoi vine perioada de scoala, cand nu poti sa ai vise, ca ai capul in nori si nu gandesti limpede, ca nu iei note mari sau, din contra, ca sunt prea mari.
Urmeaza liceul, unde tre' sa ai vise - fata pe care sa o saruti, facultatea pe care sa o alegi, profa pe care o vei anunta cu ciuda ca ai luat BAC-ul fara sa ai nevoie de meditatiile ei, unde sa te muti de la ai tai, pe care nu ii mai suporti...
Vine facultatea - visezi doar sa iei examenele, sa nu intarzii la part-time jobul ala nenorocit care iti da banii pentru iesiri. Nu mai visezi la fete, pentru ca deja le ai! Eventual visezi la inca una!
Te angajezi la o firma respectabila si esti tanara lor speranta. Toti vad doar probleme in jur, doar tu - oportunitati sa le rezolvi. Esti clar visator! Dar pana acum nu era rau!!!
Te insori si visezi la o nunta faina cu destule daruri in bani si obiecte.
Iei primul credit si visezi doar cum sa il achiti in avans.
Ai primul copil si visezi sa fie sanatos. Apoi visezi sa fie desptept, frumos, sportiv, devreme acasa (daca e fata) sau ca iese cu fetele si sta peste program (daca e baiat).
Apoi apare prima problema - varsta la care trebuie sa ii explici copilului tau cum e cu visele. In jur ai numai exemple de idealisti ratati si de pragmatici de succes. Cum sa ii explici copilului ca visatul cu ochii deschisi e ok intr-o astfel de lume? Cum ii explici ca animalutele vorbesc doar in desene animate, cand tu stii ca ai vorbit nopti in sir cu cainele bunicii? Cand stii ca Joiana, pe drun spre pasune, te asculta mai bine decat oricine, si te mai si ajuta sa rezolvi probleme, spunandu-ti sa ai mereu rabdare si sa rumegi problemele precum rumega ea iarba!
Si iti vine ideea geniala atunci! Pe loc! Fara premeditare! Mergi in camera copilului, il invelesti si ii povestesti tot ce poti despre vise si implinirea lor, despre cum a visat Alexandru Macedon sa cucereasca lumea si a reusit, despre visul lui Vuia de a zbura, despre Mac-urile lui Jobs, despre Hagi si golurile lui fabuloase pornite de la visul de a fi fotbalist mare. Mai ales ii povestesti despre visele tale implinite sau nu. Dar traite la intensitate maxima! Apoi il mangai pe crestet si il saruti usor, dandu-i toata puterea de care are nevoie.
Peste ani primesti o scrisoare din State, unde s-a stabilit pentru a deveni inginer in industria aerospatiala. Iti povesteste cum a lucrat la nava care va duce primii oameni pe Marte si cum iti multumeste pentru ca l-ai incurajat sa isi urmeze visul cel mai vechi al omenirii - zborul! Langa tine, in cafeneaua batrana si ponosita din satul unde te-ai retras, il zaresti pe vecinul pragmatic cum te urmareste invidios. A facut bani si i-a pierdut, a mai facut o data avere, insa nu mai are nimic. Pentru ca a preferat sa lucreze pentru el, in loc sa isi imparta visele cu o jumatate a lui. Si acum sta singur, doar el si actiunile lui la cele mai de succes companii din tara. Si tot ce face e sa regrete ca nu a invistit in Facebook sau Intel cand inca se merita. Din cand in cand regreta viata lui, jinduind dupa a ta!
Si la final stai si te intrebi, usor nostalgic dupa aerul de pe lunca din satul bunicii, cum se face ca omenirea tot pragmatismul il cauta si il lauda, insa visatorii sunt cei care fac lumea sa mearga mai departe. Si sa nu isi piarda sufletul!
