Am sa incep prin a spune ca nu am stins lumina sau televizorul timp de o ora. Spiritul Pamantului poate m-a blestemat, dar macar am vazut pe unde m-am plimbat prin casa.
Sa incepem cu inceputul - nu sunt crestin practicant si nici ecologist activ. Recunosc insa existenta lui Dumnezeu si importanta pastrarii unui echilibru intre resurse si consum. Tocmai de aceea imi botez copii la biserica si mi-am construit o casa pasiva (opusul unei case pasive este o casa parsiva?).
Nu vad insa, sub nicio forma, relevanta acestei manifestari. Eu, care nu am stins lumina sunt criminalul planetei si ucigasul lui Andrei (cel din reclama cu apa), chiar daca am construit casa cu materiale ecologice si nu este degraba varsatoare de resurse, pe cand nea Ilie de la colt, cel care a stins becurile si televizorul (intre noi fie vorba, a mers la birt sa bea o bericica cu pretenarii), dar are casa neizolata si se incalzeste cu un camion de lemne pe iarna, e marele ecologist al cartierului?
Asta se devine dupa facultati, nea Ilie, vorba unui personaj drag mie!
E normal sa doresti ca si copii tai sa respire aer curat, sa manance o rosie crescuta natural sau sa aiba apa potabila la fel de free ca si hotspotul de langa Teatrul National din Capitala. De aici insa pana la crucificarea celor care nu respecta acest ritual barbaric an de an, e cam mult. E mai vizibila o astfel de stingere de lumini de pe statia spatiala intr-o singura ora pe un intreg continent, insa nu e deloc cuantificabila in ecuatia globala de reducere a consumului. Mai pe romaneste: degeaba sting apa in casa sa nu mai curga ampixulea, daca imi spal masina zilnic, cam o ora!
V-am salutat verde!
marți, 10 aprilie 2012
luni, 5 martie 2012
Relatia perfecta
Ideea mi-a venit de la un post al unui prieten si de la o alta cunostinta, care se tot lauda cu iubirea ei perfecta.
Cum se defineste relatia perfecta? Exista ea? Cine are parte de ea? Se poate destrama? Rezista mai mult decat alta?
Am sa incep prin a spune ca sunt de parerea lui Iorga, cel care spunea ca nimeni nu e deplin. Doar ca prin dragoste cautam intregirea nostra: tindem spre ceea ce nu avem in noi insine. Asta, in traducere libera, inseamna ca ne cautam jumatatea care ne completeaza.
De ce nu cred in perfectiunea relatiilor?
Tot Iorga imi da raspunsul: “Perfecţiunea? Un drum tot deauna deschis. E semănat cu cadavre. Şi în ultimul ceas răniţii se ridică râvnind înainte!”
In general sunt de parere ca fiecare individ evolueaza in timp spre ceva mai bun, mai dezvoltat, mai complex. Oamenii care cad in admiratia propriei persoane tind sa devina liniari in evolutie. De aceea ii evit cat de mult posibil.
Dar sa revenim la ideea de baza: exista relatie perfecta? NU! Categoric NU! Pentru ca, desi fiecare cauta persoana care sa o completeze - nu neaparat in dragoste, dar si in relatiile profesionale, sau cele de prietenie - nimeni nu se completeaza chiar perfect. Tinand cont ca persoanele evolueaza - si cei mai multi chiar fac asta - nu cred in existenta acelui moment in timp in care doua persoane se intalnesc la mijlocul destinatiei lor. Ne gasim prietenii, iubitii sau partenerii de lucru in diverse momente ale vietii, nu neaparat in cele suntem sincronizati.
Totusi, ce exista?
Pai, exista relatii functionale si relatii nefunctionale. Cele functionale sunt cele pe care altii le definesc ca fiind perfecte.
Orice relatie are suisuri si coborasuri! Certurile si necazurile nu fac decat sa intareasca o relatie viabila, sa o certifice. Altfel, cei care nu stiu sa treaca peste momentele de cumpana nu sunt meniti unul altuia.
De asemenea, orice relatie, pentru a deveni una functionala, implica un anumit acord tacit: eu iti cedez o parte din drepturile si libertatile mele, la schimb cu ale tale. Atat timp cat nu vezi asta ca un compromis, ci ca o situatie gen win-win, nu pot aparea probleme.
Cine are parte de astfel de relatii?
Pai simplu - cei care stiu ce sa caute si care stiu sa treaca peste problemele aparute pe parcurs. In plus, mai trebuie si dramul acela de noroc sa iti gasesti perechea!
Se poate destrama o relatie viabila? Rezista ea mai mult decat altele?
Luand in calcul teoria evolutiei, orice relatie poate suferi transformari, fie ele in rau sau in bine. Deci da, se pot destrama. Mai greu decat celelalte, dar raspunsul e afirmativ. Insa, atat timp cat reusesti sa treci peste hopuri si sa iti intelegi partenerul, rezultatul nu poate fi decat unul pozitiv!
Rezistenta unei relatii nu este data de aparenta pe care o ofera partenerii lumii din jur. E data de nivelul de intelegere si de reciprocitate existent.
Concluzie
Am o cunostinta care ma sufoca in mod constant cu dovezi ale dragostei ei fata de sot! Cine nu ii cunoaste spune ca sunt cuplul ideal, relatia perfecta despre care am vorbit mai sus! Problema e ca, la o privire mai amanuntita, descoperi lucruri interesante. Totul izvoraste din frica de a nu pierde persoana iubita! Pierdere pe care a experimentat-o in trecut si care o obliga si la o anumita certificare a relatiei in ochii lumi.
Personal dezavuez asemenea comportamente si spectacole ieftine!
Cum se defineste relatia perfecta? Exista ea? Cine are parte de ea? Se poate destrama? Rezista mai mult decat alta?
Am sa incep prin a spune ca sunt de parerea lui Iorga, cel care spunea ca nimeni nu e deplin. Doar ca prin dragoste cautam intregirea nostra: tindem spre ceea ce nu avem in noi insine. Asta, in traducere libera, inseamna ca ne cautam jumatatea care ne completeaza.
De ce nu cred in perfectiunea relatiilor?
Tot Iorga imi da raspunsul: “Perfecţiunea? Un drum tot deauna deschis. E semănat cu cadavre. Şi în ultimul ceas răniţii se ridică râvnind înainte!”
In general sunt de parere ca fiecare individ evolueaza in timp spre ceva mai bun, mai dezvoltat, mai complex. Oamenii care cad in admiratia propriei persoane tind sa devina liniari in evolutie. De aceea ii evit cat de mult posibil.
Dar sa revenim la ideea de baza: exista relatie perfecta? NU! Categoric NU! Pentru ca, desi fiecare cauta persoana care sa o completeze - nu neaparat in dragoste, dar si in relatiile profesionale, sau cele de prietenie - nimeni nu se completeaza chiar perfect. Tinand cont ca persoanele evolueaza - si cei mai multi chiar fac asta - nu cred in existenta acelui moment in timp in care doua persoane se intalnesc la mijlocul destinatiei lor. Ne gasim prietenii, iubitii sau partenerii de lucru in diverse momente ale vietii, nu neaparat in cele suntem sincronizati.
Totusi, ce exista?
Pai, exista relatii functionale si relatii nefunctionale. Cele functionale sunt cele pe care altii le definesc ca fiind perfecte.
Orice relatie are suisuri si coborasuri! Certurile si necazurile nu fac decat sa intareasca o relatie viabila, sa o certifice. Altfel, cei care nu stiu sa treaca peste momentele de cumpana nu sunt meniti unul altuia.
De asemenea, orice relatie, pentru a deveni una functionala, implica un anumit acord tacit: eu iti cedez o parte din drepturile si libertatile mele, la schimb cu ale tale. Atat timp cat nu vezi asta ca un compromis, ci ca o situatie gen win-win, nu pot aparea probleme.
Cine are parte de astfel de relatii?
Pai simplu - cei care stiu ce sa caute si care stiu sa treaca peste problemele aparute pe parcurs. In plus, mai trebuie si dramul acela de noroc sa iti gasesti perechea!
Se poate destrama o relatie viabila? Rezista ea mai mult decat altele?
Luand in calcul teoria evolutiei, orice relatie poate suferi transformari, fie ele in rau sau in bine. Deci da, se pot destrama. Mai greu decat celelalte, dar raspunsul e afirmativ. Insa, atat timp cat reusesti sa treci peste hopuri si sa iti intelegi partenerul, rezultatul nu poate fi decat unul pozitiv!
Rezistenta unei relatii nu este data de aparenta pe care o ofera partenerii lumii din jur. E data de nivelul de intelegere si de reciprocitate existent.
Concluzie
Am o cunostinta care ma sufoca in mod constant cu dovezi ale dragostei ei fata de sot! Cine nu ii cunoaste spune ca sunt cuplul ideal, relatia perfecta despre care am vorbit mai sus! Problema e ca, la o privire mai amanuntita, descoperi lucruri interesante. Totul izvoraste din frica de a nu pierde persoana iubita! Pierdere pe care a experimentat-o in trecut si care o obliga si la o anumita certificare a relatiei in ochii lumi.
Personal dezavuez asemenea comportamente si spectacole ieftine!
duminică, 12 februarie 2012
Despre masinile electrice - inca un mit daramat
E deja o moda sa fii eco - indiferent ca vorbim de achizitii de masini, de cresterea animalelor sau de reciclare. Unul dintre cele mai in voga comportamente era sa conduci o masina electrica sau hibrid.
Costuri
Cica asta e avantajul - se incarca repede in cateva zeci de minute. Dar nu oriunde, ci in statii special amenajate. Cea mai aproape de noi se afla prin Austria. Incarcarea normala se face in 8 ore, proximativ, si ne costa cat un bec economic lasat deschis toata ziua! Dar si aici e o smecherie - producatorii auto recomanda un anumit tip de priza, de perete, altfel risti sa strici bateria si instalatia electrica de acasa! Alte cateva sute de euro!
Costuri Statul roman chiar subventioneaza cu 3700 Euro achizitia de autovehicule electrice. Nice, huh? Nu chiar, daca incepi sa calculezi ce inseamna 3700 din, sa zicem, aproximativ 21000 Euro, cat costa cea mai ieftina masina de acest tip...
Autonomie
Astfel de masini au o autonomie de aproximatix 100 km, in ocnditii ideale. Adica fara radio pornit (damn! chiar imi placeau aia de la Radio Zu!), fara A/C (asta nasoala rau de tot....) si fara faruri pornite. Altfel, ajungi cam la 50-80 km zilnic. Still ok, daca stai in oras, sau undeva aproape.
Incarcare
Fiabilitate
Aici cam bate masinile clasice - revizii mai rare, piese inlocuite mai rar, ce-i drept cu o manopera mai scumpa. Sa nu dea Domnul insa sa ai nevoie de inlocuirea acumulatorilor, ca te papa falimentul.
Sim daca tot e iarna si cod galben, portocaliu sau rosu, dupa caz, sa verificam si comportamentul unor vehicule electrice pe aces timp. Au facut asta cei din Estonia, care au un parteneriat cu Mitsubishi care le-a livrat 50 masini electrice (dintr-un total de 500) in schimbul unor certificate de emisii de carbon. Cei de acolo le folosesc pentru asistentii sociali. Cum a venit insa gerul, masinile fie nu mai porneau, fie parcurgeau numai 1-2 km, apoi se opreau. Unde pui, ca nu puteai porni nici radio, nici incalzire, nici faruri, ca murea instantaneu motorul.
Concluzii
Cineva spunea, acum cativa ani, ca se prea poate ca, inchisa intr-un sertar de mare mahar al petrolului, sa se afle schita masinii eco. Problema e ca acel mare mahar nu o va arata lumii atat timp cat el poate tranzacctiona titeti la preturi astronomice.
Pana cand masina electrica, solara, pe hidrogen, sau mai-stiu-eu-ce-mega-inventie-eco, se va vinde la un pret rezonabil si va avea fiabilitate, am sa raman fidel Loganului meu. Pe asta mizeaza si OPEC!
sâmbătă, 11 februarie 2012
Sine amicitia vitam esse nullam
Pe vremea cand aveam 8-9 ani toti copii pe care ii cunosteam si imi erau parteneri de joaca ii prezentam ca prieteni. Pe vremea liceului, toti colegii cu care ieseam la biliard, bere sau fotbal ii numeam prieteni. Pe vremea facultatii colegii care ma mai ajutau sa platesc o bere in plus sau cu care mergeam la meciuri ii defineam cafiind prieteni. Acum, o mana de oameni ii pot numi prieteni. Sa imi fi pierdut intre timp majoritatea prietenilor? Sa ma fi maturizat? Sau asta e mersul firesc al prietenilor.
Marturisesc (sic!) ca ideea mi-a venit la o bere - cu un ... prieten. Ne aduceam aminte de copilarie si adolescenta si de tinerete (nu ca am fi doi mosi) si numaram cati prieteni au "transhumat" cele cateva stagii ale existentei noastre. Surprinzator de putini! Abia daca am numarat 2, fiecare dintre noi!
In fapt, ce defineste prietenia? Adica prieten iti e cel caruia ii imprumuti lunar bani ca nu are sa isi plateasca facultatea si pentru ca iti e mereu in anturaj? Prieten iti e cel care iti cumpara ultima bere inainte sa ti se faca rau? Prieten e cel care iti imprumuta prastia lui in copilarie? Hmmmm.. .Clar nu exista vreo regula! Adica am "prieteni" care si-au adus aminte de mine cat timp eram, sa zicem, colegi de faultate (poate fi valabil pentru colegi de lucru, de liceu, de bloc etc.) si cand timp au avut nevoie de ajutorul meu - fie ca a fost vorba de un sfat, fie ca afost vorba de o suma de bani. Dar care nu m-au mai sunat de luni bune. Unii dintre ei poate au si plecat din oras, din tara, fara sa ma anunte.
Mai sunt, apoi, cei care te scot in oras cat timp iti merge bine, dar care uta sa te sune cand esti in spital, doborat de vreo boala sau de vreo operatie. Recunosc - nu poti bea bere cat timp esti in spital!
Sa nu uitam de cei care iti sunt prieteni atat timp cat le impartasesti idealurile (nu ma refere aici la noua aplicatie de I-Phone pentru deal-uri financiare) si gandurile despre cum sa iti traiesti viata. Daca insa iti schimbi optica - fie pentru ca ai familie acum, fie pentru ca jobul nu iti permite - te exclud din cercul lor nemuritor si rece...
Tot nu am ajuns la vreo concluzie insa! Ce sunt si, mai ales, cine sunt prietenii? Daca poti defini intunericul ca fiind lipsa totala a luminii, prietenia nu o poti defini ca fiind lipsa totala a prietenilor. Asa ceva nu se defineste in lipsa.
Am sa incerc o definitie, desi nu e tocmai cea din DEX si nu am pretentia sa fie musai cea adevarata. Dar pentru mine a functionat. Prieten iti e cel care se ofera sa te gazduiasca atunci cand nu ai unde sta, cel care iti pune in mana cheile masinii lui cand a ta s-a stricat, cel care te ajuta sa muti mobila cand te muti din chirie in chirie, cel care iti face cinste cu o bere si cand nu ai luat inca salariul, cel care te ajuta cu un sfat si cand ai uitat ca ai nevoie de asa ceva, cel care te face sa razi cand nu ai chef nici sa zambesti, cel care are curajul sa iti spuna ca gresesti atunci cand esti pe cai mari si crezi ca toata lumea e a ta, cel care... Cred ca ati prins ideea, nu? Iar toate astea le face indiferent de cat timp te cunoaste - din copilarie sau de 3 zile!
Acum, sincer, privind si in introspectie (un cuvant de care uitasem, dar de care mi-a adus aminte un prieten), cati dintre noi am facut ce presupune sa faca un prieten? Adica e usor sa spui ca nu ai prieteni si ca te-au parasit, dar noi, noi pe cati i-am uitat pe drum? Cati prieteni avem? Dar cati se refera la noi ca fiind prieteni?
PS: Unul dintre cele mai frumoase chestii spuse de cineva despre mine a fost ceva de genu': "Stii de ce imi esti prieten? Pentru ca stiu ca, daca maine te sun si iti spun ca nu am unde sa dorm, ma lasi sa dorm in camera ta si dormi tu la parinti!". Nu ii dau numele, dar se stie el, daca citeste.
Marturisesc (sic!) ca ideea mi-a venit la o bere - cu un ... prieten. Ne aduceam aminte de copilarie si adolescenta si de tinerete (nu ca am fi doi mosi) si numaram cati prieteni au "transhumat" cele cateva stagii ale existentei noastre. Surprinzator de putini! Abia daca am numarat 2, fiecare dintre noi!
In fapt, ce defineste prietenia? Adica prieten iti e cel caruia ii imprumuti lunar bani ca nu are sa isi plateasca facultatea si pentru ca iti e mereu in anturaj? Prieten iti e cel care iti cumpara ultima bere inainte sa ti se faca rau? Prieten e cel care iti imprumuta prastia lui in copilarie? Hmmmm.. .Clar nu exista vreo regula! Adica am "prieteni" care si-au adus aminte de mine cat timp eram, sa zicem, colegi de faultate (poate fi valabil pentru colegi de lucru, de liceu, de bloc etc.) si cand timp au avut nevoie de ajutorul meu - fie ca a fost vorba de un sfat, fie ca afost vorba de o suma de bani. Dar care nu m-au mai sunat de luni bune. Unii dintre ei poate au si plecat din oras, din tara, fara sa ma anunte.
Mai sunt, apoi, cei care te scot in oras cat timp iti merge bine, dar care uta sa te sune cand esti in spital, doborat de vreo boala sau de vreo operatie. Recunosc - nu poti bea bere cat timp esti in spital!
Sa nu uitam de cei care iti sunt prieteni atat timp cat le impartasesti idealurile (nu ma refere aici la noua aplicatie de I-Phone pentru deal-uri financiare) si gandurile despre cum sa iti traiesti viata. Daca insa iti schimbi optica - fie pentru ca ai familie acum, fie pentru ca jobul nu iti permite - te exclud din cercul lor nemuritor si rece...
Tot nu am ajuns la vreo concluzie insa! Ce sunt si, mai ales, cine sunt prietenii? Daca poti defini intunericul ca fiind lipsa totala a luminii, prietenia nu o poti defini ca fiind lipsa totala a prietenilor. Asa ceva nu se defineste in lipsa.
Am sa incerc o definitie, desi nu e tocmai cea din DEX si nu am pretentia sa fie musai cea adevarata. Dar pentru mine a functionat. Prieten iti e cel care se ofera sa te gazduiasca atunci cand nu ai unde sta, cel care iti pune in mana cheile masinii lui cand a ta s-a stricat, cel care te ajuta sa muti mobila cand te muti din chirie in chirie, cel care iti face cinste cu o bere si cand nu ai luat inca salariul, cel care te ajuta cu un sfat si cand ai uitat ca ai nevoie de asa ceva, cel care te face sa razi cand nu ai chef nici sa zambesti, cel care are curajul sa iti spuna ca gresesti atunci cand esti pe cai mari si crezi ca toata lumea e a ta, cel care... Cred ca ati prins ideea, nu? Iar toate astea le face indiferent de cat timp te cunoaste - din copilarie sau de 3 zile!
Acum, sincer, privind si in introspectie (un cuvant de care uitasem, dar de care mi-a adus aminte un prieten), cati dintre noi am facut ce presupune sa faca un prieten? Adica e usor sa spui ca nu ai prieteni si ca te-au parasit, dar noi, noi pe cati i-am uitat pe drum? Cati prieteni avem? Dar cati se refera la noi ca fiind prieteni?
PS: Unul dintre cele mai frumoase chestii spuse de cineva despre mine a fost ceva de genu': "Stii de ce imi esti prieten? Pentru ca stiu ca, daca maine te sun si iti spun ca nu am unde sa dorm, ma lasi sa dorm in camera ta si dormi tu la parinti!". Nu ii dau numele, dar se stie el, daca citeste.
marți, 19 iulie 2011
Stirile zilei
Azi o sa incepem o rubrica de care, normal, nu ne vom tine zilnic, si care nu va contine doar stirile din ziua cu pricina, ci si din zile adiacente. Dar v-ati obisnuit cu asta, nu?
Asa ca, fara prea mult tam-tam (aveam o colega care se alinta asa!), hai sa comentam si sa analizam stirile zilei:
Asa ca, fara prea mult tam-tam (aveam o colega care se alinta asa!), hai sa comentam si sa analizam stirile zilei:
- Elena Udrea a fost declarata cetatean de onoare al orasului Vulcan. Va las pe voi sa ghiciti ce culoare poarta primarele localitatii. Stai sa vezi, acum, in preajma alegerilor, cate localitati vor acorda titlul "Blonda de onoare"...
- Senatorul (nu stiam ca mai poti fi senator si cu mandat de arestare dus la capat) Catalin Voicu a fost eliberat. Mama, ce stire! "Sunt complet nevinovat", a spus Cătălin Voicu, la ieşirea din penitenciar. Din nou, sen-za-tio-nal! Prima stire in care un mare corupt NU ESTE ELIBERAT inainte de termen, aia va fi stire. Cum ne invatati, dmn'profesor? Stire nu e aia cand cainele musca un om, ci aceea in care omul muca cainele (sic!).
- Pe aceeasi tema - cica a aparut prima groapa in pasajul Basarab din Bucuresti! E totusi o realizare sa apara dupa o luna, ca la noi, pe Liviu Rebreanu, au aparut mai repede. Pe cand prima stire cu prima lucrare de reabilitare fara gropi!?
- Apropo de caine, se pare ca primul atac canin asupra unui rechin, in Australia. Mai tarziu, ministrul turismului de la Antipozi a declarat ca, de fapt, este un spot de promovare a noului brand tursitic al tarii si ca ii multumeste omologului roman, Elena Udrea, care i-a livrat doi maidanezi infometati, din Bucuresti. Se pare ca Udrea va taia frunza la cainii dingo!
- Mall chinezesc inauugurat la Afumati! La disperarea ce ii arde, Boc si ai lui inaugureaza si bazare pe care le ridica la rang de mall. Mai ales ca spatiile nu sunt inca functionale. Domnu'premier, mai bine acordati garantii guvernamentale chinezilor, sa ne modernizeze termocentralele.
- M-am linistit! Au gasit ai nostrii focoasele disparute! Acum, trecem cu vederea ca bulgarii inventariau mai multe, iar ai nostrii cu vreo 16 mai putine, ca agentii romanii nu trecusera inca bacul! La bulgari, vreau sa zic. Apropo, a fost linistitoare declaratia lui Igas (pentru cei care nu il cunosc, e ministrul apararii, face cuplu de fundasi cu Oprea de la interne!), care ne explica cum ca nu e pericol ca au disparut niste focoase, ca ele trebuie mai intai ansamblate. Oficialii Google au declarat ca search-urile pe tema "home made bomb" s-au dublat in Romania, la acel moment! PS: Focosul gasit la Chitila se pare ca a fist furat de Gore. Cum care Gore? Gore din Chitila!
- Marea Neagra e de fapt verde! Zau? Asa era sin in 2004, cand am fost si eu la Costinesti. Dar nici o problema, vine ministresa Udrea si transforma alga in brand turistic! Mentiune: Numele dumneaie apare atat de des, pentru ca ii place sa apara peste tot, chiar si acolo unde nu ii e locul!
- Inca doua tronsoane de autostrada declarate pe hartie de Guvern! Vorba lui Cristi Minculescu: Atmosfera e ciudata cand bei numai apa plata!
- Un nou proiect Tata (cei cu masinuta Nano): casa modulara de 500 euro! Guvernul deja a declarat ca doreste lansarea programului Prima Casa 4,5: Dai un apartament vechi si primesti un bon de 500 euro pentru achizitionarea modulelor indiene. Se pare ca Dacia Reanult va lansa si ea un model asemanator: Casa Madulara, care vine livrata la plic si care, udata, creste intr-o vila de carton. Oferta se doreste a atrage milionarii de carton!
- Daca tot vorbiram despre Bac, mai sus, sa ne distram cu panoul publicitar care trateaza tema asta. Trist e ca, probabil, pe vreo lucrare, tot gasim si asa ceva!
luni, 18 iulie 2011
Muntii nostrii aur poarta...
In perioade de criza, investitoriii isi plaseaza activelel in franci elvetieni si aur. Spre exemplu, doar in 2010, China a investit aproape 7 miliarde de dolari in metalul pretios.Franci nu putem bate, dar aur avem din belsug.
Din pacate, dupa Revolutiei, industria aurifera a fost falimentatat total de Guvern. Asta in conditiile in care, specialistii spun ca numai in Apuseni se afla aur in valoare de aproape 57 miliarde de euro. Iar in toata tara se regasesc 7 astfel de filoane mari!
Intr-adevar, munca de exploatare e dificila, cere sacrificii, dinamita si conditii de confort minime. Dar asa s-ar putea relansa o parte din economia Romaniei. La fel ca si la finalul primului razboi mondial. Am putea face la fel ca si SUA, care importa titei pentru a-l pompa in mine, asigurandu-si, in momente de criza, necesarul intern.
O statistica recenta arata ca, din 1940 pana in anii 2000, 1% din totalitatea aurului tranzactionat in lume venea din mina Barza, Hunedoara. Locul de unde si Franz-Josef sau Napoleon au cumparat aur pentru coroanele imperiale.
Ca aratam tuturor cum stim sa ne faultam singuri, in anul 2000, BNR a refuzat sa mai cumpere aur Romanesc. Iar legea nu permite sa exporti aur!
Concluzia - cand vrem cu adevarat, stim sa falimentam orice. Oare stim si sa refacem ceva?
Din pacate, dupa Revolutiei, industria aurifera a fost falimentatat total de Guvern. Asta in conditiile in care, specialistii spun ca numai in Apuseni se afla aur in valoare de aproape 57 miliarde de euro. Iar in toata tara se regasesc 7 astfel de filoane mari!
Intr-adevar, munca de exploatare e dificila, cere sacrificii, dinamita si conditii de confort minime. Dar asa s-ar putea relansa o parte din economia Romaniei. La fel ca si la finalul primului razboi mondial. Am putea face la fel ca si SUA, care importa titei pentru a-l pompa in mine, asigurandu-si, in momente de criza, necesarul intern.
O statistica recenta arata ca, din 1940 pana in anii 2000, 1% din totalitatea aurului tranzactionat in lume venea din mina Barza, Hunedoara. Locul de unde si Franz-Josef sau Napoleon au cumparat aur pentru coroanele imperiale.
Ca aratam tuturor cum stim sa ne faultam singuri, in anul 2000, BNR a refuzat sa mai cumpere aur Romanesc. Iar legea nu permite sa exporti aur!
Concluzia - cand vrem cu adevarat, stim sa falimentam orice. Oare stim si sa refacem ceva?
Stire mondena
In weekend, Traian Basescu, (inca) Presedinte al Romaniei, a fost prezent la nunta fetei lui Gabriel Oprea, ministrul Apararii. Se pare ca Dimitri Medvedev a declarat ca, in locul lui Basescu, si el ar fi trecut lacul de la Snagov, ca sa ajunga la nunta! Ramane de vazut reactia Ministerului de Externe Roman!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)